N-am susţinut niciodată despre mine că aş fi îngrozitor de inteligent, însă, cu siguranţă, sunt un norocos.
O vreme n-am dus-o pe roze, ba chiar aş putea zice că mi-a mers rău de tot. Cumva, printr-o întâmplare asupra căreia nu vreau să insist, fiindcă nu e tocmai o amintire plăcută pentru mine, am cunoscut-o pe Dactilografă şi m-am mutat la ea. (Mi-e teamă că „mutat” nu e cuvântul potrivit! Când te muţi, ai cel puţin o valiză. O veioză. Un ghiveci cu o floare.)
Dactilografele sunt nişte persoane lipsite de imaginaţie, dar foarte docile. A mea e excepţia care confirmă regula.
Mă străduiesc să văd, însă, partea bună a lucrurilor: nu-mi cere chirie şi mi-a promis că n-o să mă evacueze niciodată.
Nono 
Sa inteleg ca dactilografa ta are mult imaginatie dar nu este docila? 😀
Of, Theo!… Ţi-aş spune eu multe, dar nu sunt bârfitor din fire.
Bine te-am găsit Nono!
Momentan, din curiozitate, în trecere şi mare viteză!:)
Dar îmi voi face timp să stăm la taclale.
Sigur că eşti un norocos! Dacă nu te mutai, nu te găseam:)
Ce să-ţi urez? Exact ce-mi doresc! Baftă!
Iar faptul că nu eşti motan nu-i bai, ci este un motiv în plus (era să miorlăi în „pluş”) ca să te trec pe lista mea de prieteni!
Baghi, sunt fericit că-mi scrii! Te cunosc din poze şi din frânturi de conversaţie.
Prietene, – pot să-ţi zic aşa? – abia aştept să schimbăm o vorbă împreună, pe-ndelete.
Nono drag..nu stiam ca ai blog:) ce bine ca te-am descoperit:* esti prietenul meu de la prima pagina citita asa ca abia astept sa mai povestim.
Simona, mi-am pierdut toţi prietenii vechi, adică eu m-am pierdut de ei. M-am pierdut pentru a doua oară şi nu vreau să se mai repete! Nu pot să trăiesc fără prieteni. Ştiu! Sunt tâmpit!!!
Depind mereu de alţii…
Sunt mic şi cocoşat, fără putere… Poate acolo, în spatele ramelor mele aurii e ceva… VĂD! Văd lumea format mic. O împăturesc, ca pe batistă, o bag în buzunar şi adorm fericit. Şi visez…
Tu visezi?
oho…cum sa nu visez..am si eu cativa prieteni ca tine..plus unul imaginar..il cheama Festus si acuma de cand am crescut mare a plecat sa aiba grija de alti copii dar eu il visez des:) si trebuie sa-ti spun ca eu imi iau prietenii cu mine peste tot in lume..i-am dus la viena, in cehia, in ungaria..si pe viitor o sa fac la fel..poate intr-o zi o sa va vedeti:)