De când eram scriitor. Se vede, că am multe creioane în jur. Genul de fotografie pe care o poţi arăta urmaşilor. Fără să te ruşinezi.
Reclame
Nono
De când eram scriitor. Se vede, că am multe creioane în jur. Genul de fotografie pe care o poţi arăta urmaşilor. Fără să te ruşinezi.
Eu nu am avut niciodata atat de multe creioane … poate de asta nu am ajuns scriitoare … sau poate pur si simplu nu am talent … arati super in fotografie 🙂
Zici că arăt bine în fotografie?
Este că semăn niţel cu Humphrey Bogart?
Arati superb!
Theo, nu trebuie să arăt superb! Trebuie să arăt misterios şi sexy, Nu ştiu ce înseamnă „sexy”, dar e de bine! De foarte bine!!!
Ca mai toţi scriitorii, purta ochelari de tânăr…
Domnule Vania, eu port ochelari de când m-am născut. Şi fular. Cunoaşteţi scriitori cu fular?
Fularul meu, în carouri, din stofă englezească, mă face mai scriitor sau mai puţin scriitor?
Dumneavoastră purtaţi barbă. Şi ăsta e un semn de scriitor. Eu n-am cum să-mi las barbă, fiindcă… nu ştiu cum să vă zic, dar sunt tot numai barbă! Cu excepţia tălpilor…
Ca metascriitor, eu îmi las barbă şi-n tălpi! Fular nu prea port…
Oh, păcat, domnule Vania! Sub fular poţi ascunde o mulţime de gânduri pe care celalţi nu trebuie să le cunoască.
Eu îl ţin aşa, boem, azvârlit pe spate. Îmi mai ascunde cocoaşa. 🙂
Supe, multe creioane şi, surprinzător, ascuţite!:)
Dragul meu Nono, te previn să fii foarte atent cu cei care folosesc cuvintele pentru a te gâdila, zăpăci, năuci sau să te atragă în polemică, sau mai rău, în politică.
Trebuie să-i verifici şi la fular, şi la barbă, chiar dacă le creşte în tălpi.
Vezi că domnul Vania face politică. Este şeful de campanie electorală al Nataşei!:)
Baghi, ar fi minunat dacă s-ar alege Nataşa! Ne-am băga şi noi consilieri. Cât ai zice „peşte” (sunt sigur că-ţi place), am schimba lumea.
Şi oamenii ar fi fericiţi, şi nici măcar n-ar şti cui să mulţumească.
Miauuu… ți-ai propus să nu faci politică.
Dar, consider că n-ai greșit, Natașa e de-a noastră.
Da. Şi mie îmi place fata asta, Nataşa!…
Noi am alege-o oricând, dar ştii cum e: nu noi le alegem pe ele, ci ele pe noi. 🙂
Super, am vrut să miorlăi…:)