Ziua cea mai lungă. Explicaţii.

Ieri seară ne-am culcat pe la patru dimineaţa, când era doar trei.
Dacti avea planuri mari pentru ziua cea mai lungă. Indiferent cât de târziu am fi adormit şi cât de târziu ne-am fi trezit, tot era cu o oră mai puţin decât ne-am fi aşteptat noi. Timp berechet!
Din nefericire, Dacti a călcat strâmb. Nu, nu în sensul în care folosesc oamenii expresia asta, ci în sensul bun, propriu, pe care-l folosesc urşii în conversaţiile lor. Adică a călcat strâmb. Cu un picior. Cam în două ceasuri, piciorul ei, de la gleznă în jos, a început să semene cu o labă de urs.
Deşi mi-a părut rău, fiindcă era clar că o doare şi s-au dus pe copcă planurile noastre pentru cea mai lungă zi, totuşi, pe ascuns, m-am şi bucurat niţel. Că, cel puţin trecător sau reversibil cum se zice în termeni medicali, modificarea asta ne apropia mai mult. Eu am patru labe moi, Dacti are, şi ea, una.
Ne-am petrecut noaptea cu un ochi  în televizor, ceea ce nu mi s-a mai întâmplat de pe vremea lui Asta şi cu celălalt pe glezna lui Dacti, care lucea frumos, ca un măr ionatan,  de la unsoarea antiinflamatorie şi de la edem. (Încă un cuvânt frumos care te duce cu gândul la Rai. Trebuie să mi-l notez.) Dacti a vorbit cu prietena ei, Doctoriţa, şi aşa îi zicea gâlmei: edem. Probabil că Doctoriţa nu ştie ce e aia gâlmă. Când vorbeşti cu doctorii, am observat, trebuie să te cobori la nivelul lor, nu zici: „mă mănâncă peste tot”, zici: „am prurit generalizat”, nu zici: „îmi dă nişte cuţite aici, în dreapta burţii”, zici: „am o durere colicativă sub diafragm”… şi tot aşa.

Am urmărit împreună un film poliţist franţuzesc cu Depardieu, din care eu n-am înţeles mare lucru, fiindcă m-am uitat când la gâlmă, când la Dacti care – pe cuvântul meu! –  cel puţin cât a durat filmul, până a plecat Depardieu de lângă maşina în flăcări, semăna cu Asta şi mă tulbura teribil.
Apoi ne-am culcat.
Şi ne-am trezit la opt, care era şapte. La zece era nouă. Şi tot aşa…

Dacti a irosit ziua bucurându-se că mai are o groază de timp, dar eu am stat la geam şi m-am uitat la teii noştri din faţa blocului care păreau extrem de indiferenţi la lungirea zilei.

Anunțuri

4 gânduri despre „Ziua cea mai lungă. Explicaţii.

  1. Nu-i o regulă ca ziua cea mai lungă să fie şi cea mai grea sau tristă, dar când adaugi explicaţii, atunci sigur este vorba despre ceva neplăcut. Nono prietene, ai grijă de Dacti şi fă-o să se facă bine! 🙂

  2. Asadar si prin urmare(!), Dacti mi-a ascultat ruga si te lasa sa scrii ca..sa-ti spun drept, ma cam saturasem de desenele tale stangace. Cu pozele vad ca te descurci.
    Cam melancolice dar..treaca-mearga…

    Mie-mi place cum scrii tu. Sau cum „dictezi”. Mai bine decat „dansa.
    Sa nu pricepi gresit sensul gandidu-te la dictatura.
    Dansa (adica ea, Dacti) are cateodata porniri ciudate (cel putin pentru mine) ori io nu-nteleg ce vrea sa zica sau sa transmita. Tu expui mai clar si mai la inima.
    Tine-o tot asa.
    Si pe Dacti.
    Ai grija de glezana ei dar n-o alinta prea mult ca si-o ia-n cap.
    Crede-ma, asa sunt toate femeile;)

  3. Ce ti-am zis mai acu’ fo trei zile?
    Cred ca iar te-a pus la colt. Sau in sertar. De mult ce-ai alintat-o.
    Altadata sa m-asculti pe mine, nu pe dansa;)
    Ti-a aratat pozele cu fratii tai?
    Ai vazut, unii au esarfa ca a ta?
    Aia vii n-au nimic.
    Doar rautate.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s