Lumea văzută de la 40 de centimetri. Duioasa poveste a ursulețului Nono
Totul a început într-un atelier înalt și luminos, printre acuarele, coli și schițe. Aici a prins viață într-o zi, din mâinile unui desenator priceput, un personaj enigmatic: ursulețul Nono. Un ceva jumate ființă – jumate jucărie. Și, ca-n povești, imediat cum creatorul i-a desenat urechile, jucăria a început să audă. Apoi, chiar acolo, pe foaia de hârtie, a început să vadă, să simtă, să se întrebe. “După câteva mișcări rapide pe față și peste urechi, m-am pomenit cu ochelari! (…) Dintr-odată, m-am trezit nas în nas cu omul care mă desenase…Avea și el ochelari rotunzi, dar ochii îi erau albaștri, iar din obraz îi țâșneau o mulțime de fire scurte, aurii, exact ca ale mele. Aproape că ne-am speriat unul de altul. El a zâmbit și-a zis: «Ăsta ești, bătrâne!» Eu, în schimb, n-am putut să zâmbesc, fiindcă n-am zâmbit niciodată, așa am ieșit, uimit, dar serios, pe jumătate înspăimântat
Pentru continuarea articolului cititi aici:
Nono 
Nono,
Pentru ca vorbitoru lu’ Dacti pare sa fie inchis ori pentru ca-i prea solicitat, te rog sa-i spui ca:
1. A zis bine zis. despre ipocrizie.
2. Adaug ce cred io despre cum si-a rarit dansa preietenii: n-a stiut sa fie curva.
O fi bine, o fi rau?
Naiba stie…
Suntem vii şi nevătămaţi. Revenim pe planetă cât de curând! Salutări din partea lui Dacti, domnule NV!