Dragul meu prieten,
Am dat de dracu’! I-am scris domnului Marlowe (Phil) cum am rezolvat primul caz, şi uită-te şi tu ce răspuns am primit:
Trec peste faptul că domnul Marlowe n-a auzit de Brăila.
Ştii cum sunt americanii: dacă n-au înnoptat Contele Dracula şi Nadia Comăneci acolo, e un loc lipsit de importanţă. Dar stau şi mă-ntreb: de ce îl preocupă anii doamnei în cauză?
Să înţeleg că 27 e mai important ca 72? Cantitativ? Calitativ?
Ce naiba?! Vârsta e un număr.
Am impresia că, dacă ar fi ştiut de la bun început câţi ani are doamna, s-ar fi repezit el până la Brăila să rezolve cazul…
Până ne lămurim, îţi doresc noapte bună şi minte limpede la doctorat!
Sunt puţin trist.
Nono 
Aşa-s americanii, tot un fel de scandinavi!…
Scandinavii sunt oamenii aceia cu pulovere frumoase care nu prea ştiu ce-i mita?
Eu aş zice că stăm bine, acum, după ce am făcut rost şi de lampă de bureau! 🙂 Vezi: http://baghi12.blogspot.ro/2013/01/lampa-de-bureau.html
Şi nici faptul că lui Phil îi e teamă că-l băgăm în spital nu mă îngrijorează. Dac-am reuşi, am avea unele avantaje: Ar vedea şi el cum e acum, iarna, în spitalele din Romania, un personaj aşa celebru ca el l-ar trece pe Arafat Raed pe locul doi şi nu în ultimul rând, este mai bine să-l băgăm noi în spital, decât el pe noi. Părerea mea! 🙂
Iar 27, nu numai că sună, dar şi arată mai bine ca 72!
Întreabă pe oricine, dintre cele două, ce vârstă ar prefera?
Am întrebat-o pe Dacti, prietene. Zice că ea s-ar mulţumi să aibă 37. Zice că la 27 era proastă ca noaptea. În fine, Dacti nu e prea deşteaptă nici acum. O să întreb pe altcineva.
Lampa e grozavă. Mă refer la cea de bureau, nu la cea pe care i-ai dăruit-o lui Ifim. Deşi… nici a lui nu-i rea. Îl face să pară un dur. 🙂