Marlowe ne dă test

Băghiuţ, prietene!…

Mă sună ieri Phil…
Zice:
–  Bă, mânca-v-aş!… N-o să ajungeţi voi detectivi particulari, cum n-o să ajung eu preşedintele ţării voastre, dacă voi analizaţi cazurile după stil, ortografie şi alte căcaturi şi briz-brizuri. Ieri v-a scris una că i-a dispărut o anumită cantitate de parnos în timp ce făcea duş. Prima întrebare era: mai are asta bani să ne angajeze pă noi? Dacă răspundea afirmativ, nu mai conta cratima dîn MIA, conta să puneţi osu’ la treabă, să vă deplasaţi, să cercetaţi, să-l scuturaţi pă dobitoc, să vedeţi decă nu cumva a uitat să-i dea restu’… Voi v-aţi rupt în figuri şi-n ipoteze. Bine. Fie!… Că aşa e la-nceput.  ‘Ai s-o luom metodic, să deprindeţi alfabetu’ în cercetare.
Să zicem că avem poza asta:files-001Cadavru femeie găsit mort la liziera pădurii. Ninsese. Urme, ca la balamuc! Bărbat plus femeie venit prin zăpadă, împreună. Femeie-cadavru, bărbat plecat singur. V-am pus săgeţi la sensuri. Albastru când era vie şi ei erau amândoi, roşu după ce i-a făcut felu’… Ce-o să gândească creierele voastre îmblănite: că venit doi, el ucis femeie, plecat singur. Bă, nu-i aşa!…Uitaţi-vă bine la schiţă, puneţi-vă tărtăcuţele la treabă şi găsiţi răspunsul corect.
Băi, fiişorilor, tema e de încălzire. De alfabetizare. Un copil de grădiniţă o rezolvă în şaişpe secunde. Io vă las  o zi.
– Da, domnule Phil! Rezolvăm!

Baghi, e tot ce mi-a ieşit pe goarnă. Ştiu că trebuia să-l asasinez cu întrebări, dar a închis imediat. Ideea e că noi trebuie să-i DOVEDIM, pe bază de urme pe zăpadă, că nu-i musai ca tipul s-o fi ucis pe femeie la liziera pădurii.
Ai vreo idee?
Că eu am…

Anunțuri

3 gânduri despre „Marlowe ne dă test

  1. Partenere, ştiu că tu ai rezolvat deja cazul. Eu doar vin cu nişte păreri şi impresii, căci după cum constat, Phil e cel care se rupe în figuri, aruncând aşa, la oha, că nu vrea să ajungă preşedintele ţării noastre, dar de fapt, acest lucru i-a trecut prin cap! 🙂
    Apoi ne jigneşte, considerându-ne din start, sub nivelul intelectual al unui copil de grădiniţă.
    Jignirea de fapt începe cu un mişto la adresa noastră, el făcându-ne prezentarea unui cadavru mort, de parcă în cazurile cu mortăciuni am avea şi cadavre vii. E drept, există şi cadavre vii, dar în opere literare şi ştiinţifice, cum ar fi teza mea de doctorat.
    Apoi, ne desconsideră, simţind nevoia să ne indice prin săgeţi direcţia urmelor pe zăpadă, ca şi cum zăpada din poză s-ar topi, iar odată cu ea, şi urmele.
    Deci merg pe varianta ta, căci asta înseamnă munca în echipă: unul din noi doi poate să lipsească! 🙂

    • Dragul meu, eşti genial. Am citit rezolvarea la tine pe blog. La fel mă gândisem şi eu, în plus, cred că am descoperit cine e complicea. 🙂
      I-am şi răspuns lui Phil.

  2. Miauuu! Văzuşi că ţi-a venit şi ţie rândul la osanale?!
    Da’ nu-i bai. Cu toţii simţim uneori nevoia unei încurajări, deşi, niciunul dintre noi nu recunoaşte aceasta! 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s