Telefon

Cu ochii cârpiţi de somn, Dacti îmi aruncă telefonul:- E pentru tine! Ştii cât e ceasu’?
Ştiu. E patru dimineaţa. Nu-ntreb cine e, fiindcă îmi închipui. La el e abia şase după-amiaza, ieri.
O aştept să trântească uşa, abia după aia zic „Alo!”
– Amice!…
Vocea lui Phil sună destul de înfundat. Răspund ca prostul:
– Da, eu…
– Suntem în găleată, zice.
Mă uit în jur: eu sunt pe canapea. Mă înglodeşte ceva în spate, poate să fie cureaua de la blugii lui Dacti, o caută de vreo săptămână, dar în rest mi-e bine. Nici urmă de găleată.
– Sunt numai urechi, zic şi eu, cât pot de îngrijorat.
– Doctoru’ zice că tipu’ s-a înecat în ocean, acum trei zile.
– Ce Ocean?
– Pacific, găgăuţă.
Scot un „OH!”, de parcă mai contează oceanul.
– Aştept păreri, zice Phil, şi aud ceva ca un clinchet.
– Nimeni nu se poate îneca de două ori, Phil.
– Aşa zice şi Chioru. Că, dacă s-a înecat în ocean, care nu comunică sub nicio formă cu lacul de acumulare, cum a ajuns cadavrul în lac? Să presupunem că cineva l-a înecat în ocean şi l-a mutat mai aproape de casă, în lac. Ştiu! O să zici că nevastă-sa. Ei, bine, nu! Doctoru’ zice că e mierlit de doo zile, în ocean, ori porumbiţa era la mă-sa acum doo zile, care are o căsuţă la vreo juma de oră de mers pe jos, de lac…  Băi, mă urmăreşti?
– Da, da, zic. Cine e Chioru?
– Unu, Colombo. Locotenent la omucideri. Nu-l ştii tu!…
Ei, cum să nu-l ştiu?! …
– Phil, zic,  lasă-mă să înţeleg scenariul: acum două zile, când soţia era în vizită la mama ei, lângă lac, cineva l-a îmbăiat cu forţa pe individ în Pacific, până n-a mai mişcat. După aia l-a încărcat în maşină şi l-a deversat în lac.
– Întocmai, zice Phil şi clincăne iar cuburile de gheaţă în paharul de whisky.
– Noi avem o vorbă, zic, dacă nu se duce Mohamed la munte, vine muntele la el. Doar n-o să ne împiedicăm de-un ocean!

Se aude o tuse cumplită pe fundal, după care nu se mai aude nimic. Încerc să sun înapoi, dar firma de telefonie îmi zice că abonatul nu poate fi contactat.

Dacti crapă uşa dormitorului şi mă întreabă:- Cine era?
– Marlowe, zic, profesional. În definitiv, Dacti nu trebuie să ştie că noi trei ne-am deschis o afacere…

Anunțuri

2 gânduri despre „Telefon

  1. Norocosule!
    Nu-i de ajuns că-ţi trimite scrisori, acum mai şi purtaţi convorbiri literare telefonice intercontinentale!
    Drept să-ţi spun, la înfiinţarea firmei noastre, eu mă gândisem la chior, adică la Colombo, nu la cine se gândeşte toată lumea. Pentru că peste tot pe unde umblă, cară şi un câine după el. Mi-ar fi plăcut să conversez cu câinele lui, care este cel mai lung pe care-l ştiu şi cu picioarele cele mai scurte.
    Dar ar fi şi plicticos, căci cu Colombo, adio damicele bune! 🙂
    Ne-ar fi tocat mărunt şi continuu cu ce face nevastă-sa niciodată văzută.
    De asta am fost de acord să-l convingem pe Phil să ne fie tătic.
    Dar şi eu sunt un profesionist. Nu am dreptul să fiu invidios pe tine. Şi să-ţi spun drept, cum eu sunt robul somnului, nu mi-ar fi plăcut să mă sune cineva la patru dimineaţa.
    Deci, nedumerirea mea este de ce Phil preferă găleata, având oceanul în apropiere?! 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s