Am tot aşteptat…

UNU: să aflăm cum a ajuns într-un lac de apă dulce un tip înecat în apă sărată
şi
DOI: când îi trece bâzdâcul lui Dacti.
La punctul DOI e simplu: Dacti nu mai are voie să citească Foarţă. Aşa zice buletinul de analize. Că Foarţă îi face rău. Ştiţi versul ăla… „Din Cezar, Kaizerul şi Ţarul”…

Ei, Dacti, dacă mai vrea cu baioneta din Bayonne, să facă bine să citească aşa: „Din Cezar, Kaizerul şi Ţarul”… Că are colesterolul mărit!
Are voie Puiul de Brătescu-Voineşti, dar mult mai bine ar fi să se ţină de Peneş-Curcanul.
Azi şi-a cumpărat un piept de curcan format A4.
O să mănânce din el o săptămână.
Pe urmă, nu ştiu, mai încearcă!
Mai e şi Crypto, regele ciupearcă…

 

Anunțuri

6 gânduri despre „Am tot aşteptat…

  1. Prietene, ştii foarte bine că decât să gândească, lumea preferă indiferenţa, politica, discoteca sau sapa, în ultimă instanţă, dar asta din urmă, din ce în ce mai rar.
    Pentru a stârni curiozitatea şi interesul celor care mai sunt pasionaţi de romane poliţiste, eu aş miorlăi să le dăm un indiciu. Nu crezi că dacă le-am spune că tipul înecat în apă sărată nu a ajuns singur şi numai din dorinţa lui într-un lac de apă dulce, le-ar fi de ajutor?
    Şi prin asta, nici măcar nu punem în pericol suspansu’. 🙂
    Şi-ţi mai spun că acum pot să dorm cât vreau! Cam de o săptămână, tata Ifim şi-a făcut un blog cazon, pe care l-a numit „tROfi” http://trofi53.blogspot.com/ şi practic, nu mă mai bagă în seamă, lăsându-mă să fac ce vreau, adică, să fiu şi mai… detectiv particular! 🙂

    • Prietene, să rezumăm faptele: tipul se îneacă în ocean,beat mangă, departe de casă, şi iese la suprafaţă într-un lăculeţ de apă dulce, la o aruncătură de băţ de locuinţa mamei prospetei văduve, care tocmai se dusese la mămica în vizită. Logic, baba ar depune mărturie că fii-sa nu s-a mişcat de lângă ea. Dar nici nu avem nevoie de mărturia mămichii, din moment ce legistul a stabilit că mortul s-a înecat în apă sărată, adică hăt, departe, în Pacific. Să zicem că cel care l-a înecat în ocean, l-a deversat în vecinătatea mamei soacre, cât s-o bage pe soţie la apă.
      Mortul e îmbrăcat mai de toamnă. Pardesiu, sacou, vestă… Trei rânduri de stofă, trei rânduri de căptuşeală. Haine fine, impecabile. Totuşi, pe alocuri, căptuşeala pare descusută şi recusută de un amator. Avem indicii cu carul. Dacă te lasă Ifim să te joci de-a detectivul, purcede la treabă! 🙂

  2. Pf, ce mai sfat la punctul doi, pai faci o lipie o umpli cu cartofi prajiti, smantana, castraveciori acri si curcan prajit in tigaie si creste colesterolul ala de doua ori!
    Dar curcanul chiar si simplu nu-i asa de rau, pui niste condimente mai de porc si-l faci sa miroasa a Kaizer 😉

    • Păi, să-i spuneţi lui Dacti!… Eu n-am mâncat niciodată nimic. Nici măcar bătaie. Cel puţin până acum…

      • Nu, nu… E o confuzie. Nu sunt plin cu câlţi, ci cu un material mărunţel, lavabil, uscabil… S-o rog pe Dacti să mă descoasă niţel ca să vedem ce e?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s