La Conacul meu

Ieri, de ziua muncitorimii, m-a dus Dacti să-mi văd conacul. Habar n-aveam că deţin proprietăţi! În declaraţia mea de avere am trecut doar fularul, ochelarii şi cartea mea.

                       Nu-i uşor să fii proprietar!

                Am şi peluză! Cu felinare.

Ne-am întâlnit cu Alburimea Sa. Nu vă spun cât am fost de fericit! Se răcorea pe un petic de zăpadă.
Pe urmă Dacti m-a lăsat să-mi fac de cap:

                          m-am dat pe tobogan…

                      m-am vârât în tunel…

              am stat de vorbă cu un copac…

.Până a mâncat Dacti, m-am răcorit niţel.

                     Păcat că nu ştiu să înot!

Aşa-i că nu mă credeţi că am Conac? De-aia mi-am făcut rost de-o dovadă, înainte de plecare…

 

 

 

 

 

Anunțuri

4 gânduri despre „La Conacul meu

    • Exact aşa mă gândeam şi eu: că am devenit peste noapte boier. Trebuie să caut un manual, ceva, unde ţi se explică pe larg fenomenul de boierizare, că eu mă simt cum mă simţeam şi înainte.

      • caută,caută că poate e bine și plăcut să fii boier 😆 !
        Nu te pot ajuta că am picat la examenul de admitere la boiereală și nu știu cum e acolo 😀
        Sărbători fericite și zii și lu’ Dacti

  1. Pingback: Mi se pregăteşte ceva! | Nono

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s