Ieri, de ziua muncitorimii, m-a dus Dacti să-mi văd conacul. Habar n-aveam că deţin proprietăţi! În declaraţia mea de avere am trecut doar fularul, ochelarii şi cartea mea.
Nu-i uşor să fii proprietar!
Am şi peluză! Cu felinare.
Ne-am întâlnit cu Alburimea Sa. Nu vă spun cât am fost de fericit! Se răcorea pe un petic de zăpadă.
Pe urmă Dacti m-a lăsat să-mi fac de cap:
m-am dat pe tobogan…
m-am vârât în tunel…
am stat de vorbă cu un copac…
.Până a mâncat Dacti, m-am răcorit niţel.
Păcat că nu ştiu să înot!
Aşa-i că nu mă credeţi că am Conac? De-aia mi-am făcut rost de-o dovadă, înainte de plecare…
Reclame
😆 bravo Nono boier mare !!!
Exact aşa mă gândeam şi eu: că am devenit peste noapte boier. Trebuie să caut un manual, ceva, unde ţi se explică pe larg fenomenul de boierizare, că eu mă simt cum mă simţeam şi înainte.
caută,caută că poate e bine și plăcut să fii boier 😆 !
Nu te pot ajuta că am picat la examenul de admitere la boiereală și nu știu cum e acolo 😀
Sărbători fericite și zii și lu’ Dacti
Pingback: Mi se pregăteşte ceva! | Nono