Eram precis!

„Ai îmbătrânit, Doamne, nu mai auzi. Tună-n cireşi şi în duzi. Plouă-n fântâni şi-n livezi. Ai îmbătrânit, nu ne mai vezi.”

Ştiam că Scrisul n-a murit! M-am dus acolo unde el învie în fiecare zi, nu ca un Christ, ci ca un artist. Există mereu, lângă noi, ca un urs de pluş recuperat din gunoi:

„Lumea nu mai e cum o ştii: copiii nu mai plimbă luna în căruciorul de butelii. Noaptea dospeşte, ziua se subţie. Ce postmodernistă agonie! (Prietene, trăieşte, dac-ai chef să rişti). Arată-Te, Doamne, pe facebook, să mărturisim că exişti.

Dă-ne nouă accept, fereşte-ne de cel rău, şi-o să rămânem logaţi la contul Tău. Fă-ne un semn, o strigare. Viaţa noastră afişează eroare.

Cuvântul s-a dilit, povestea e terminată: am fost odată ca niciodată. Fiecare-şi ia partea, aşteptând să se termine moartea.

Să se reseteze opţiunile, să Te pogori, Doamne, cu status schimbat: Hristos a-nviat! „

Îl găsiţi în original, pe ziarul virtual.
 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s