O carte cum nu s-a mai scris. Vreodată.

Ştiu! Am exagerat în titlu. Trebuia să fi citit absolut toate cărţile care s-au tipărit până azi, 7 iunie 2013, ca să am dreptul să spun „vreodată”. Recunosc: n-am citit nici a milionimea parte din cărţile care s-au scris şi, dacă ar fi să merg până la capăt cu mărturisirea, citesc ce-mi aruncă Dacti.
Nici Dacti n-a citit cine ştie ce, adică a citit mult sub „puţin”, dacă „puţin” e 1000 de cărţi, cât a citit bibliotecarul orb, care se declara mulţumit, fiindcă, recitind a nu ştiu câta oară „1001 de nopţi”, era capabil să admită că a înţeles tâlcul acestei poveşti infinite, de ce o mie şi-una şi nu o mie…
Adevărul e că, atunci când reciteşti o carte fiindcă simţi nevoia, înseamnă că duhurile altor cărţi necititie se lasă mângâiate între urechi, ca nişte pisici răsfăţate  care ştiu că-ţi fac favoarea să se lase mângâiate de tine şi nu de altcineva.

DACĂ CITEŞTI ASTA ÎNSEAMNĂ CĂ AM MURIT” e una dintre cărţile alea pe care, dacă n-ai murit încă, vrei s-o reciteşti. E…

Pentru numele lui Dumnezeu!… Dacti şi cu mine încă ne mai tragem nasul, ca să ne ţinem lacrimile în conturul pleoapelor şi citim, pentru a nu ştiu câta oară, coperta patru,  de un roz infect, cu speranţa că mai e ceva de citit, că povestea lui Otto încă nu s-a terminat. 

Cartea asta, credeţi-mă, face cât un uitat pe gaura cheii în propria viaţă, ceea ce e mai mult decât speră orice psihoterapeut, cu canapea de piele şi voce groasă.

Publicitate

10 gânduri despre „O carte cum nu s-a mai scris. Vreodată.

  1. Silavaracald, mulţam la fel de fain, şi eu. Dacă scriu continuarea, o să ţi-o trimit cu dedicaţie. Lasă-mi o adresă de mail.

  2. Jeoshmo, blogul meu n-are nicio legătură cu cartea mea. Aici flecăresc, acolo scriu. Dacă-mi dai o adresă valabilă, ţi-o expediez eu în America şi nu te costă nimic. Plăteşte Dacti totul. Dar, ştii ce cred? Că nu eşti curios să-mi citeşti cartea. Altminteri, nu-mi închipui că un texan ca tine n-ar scoate, pe negândite, câţiva dolari din buzunar, pentru o carte. Fie ea şi de peste Ocean.

    • Nono, dragalasule,
      Asa sunt eu, carpanos din fire si nu dau banii aiurea cand am prioritati.
      Cartea de peste ocean cere timp si mood s-o citesti ori eu, in alergarile mele de la un stat la altul (acum trebuie sa fug din Texas in Boston si invers ca sa-ti fiu pe plac dandu-ti dreptate cand faci afirmatii false) nu-mi dau voie decat sa fac lectura ieftina. Masochist cum is ma simt bine cand amicii imi dau in cap chair daca n-am nicio vina, deh, asta e boala mea;)
      Curios as fi, o stii bine dar Dacti ma calca pe bataturi mereu cand amuteste si se da la fund ca o piatra de moara.
      N-are pic de stil sa tina lumea in picioare la scena; se ineaca precum tiganuil la mal.
      Oare iar gresesc?
      Adresa mea o aveai SIGUR iar daca daca nu, o gaseai googlaindu-ma(!) deci, nu asta-i baiul.
      Trebuie sa retii ca NU primesc acesta carte DEGEABA.
      Daca faci imprudenta sa mi-o trimti vei avea „placerea” s-o vezi venind inapoi la farmacia Dactlografei, chit ca trebuie sa platesc dublu sau triplu pretul cartii, capsci, ursulet naiv?

  3. Pingback: Mai în glumă, mai în serios – Silavaracald

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s