Din nefericire, pot fi uneori oribil. La modul cumplit.

FAPTIC, o femeie,  înainte de-a intra să viziteze cu grupul organizat o peşteră, a vrut să fotografieze o stâncă. Pe timpul necesar fotografierii stâncii care merita fotografiată, după părerea ei de femeie încă vie, o bucată din stânca aceea sau chiar stânca aceea, în integralitatea ei,  care urma să fie imortalizată în poză,  sau o stâncă vecină, sau orice alt bolovan pe care abia-l mai ţinea pământul la locul lui, s-a prăvălit de-acolo şi-a OMORÂT-O!

Obiectul provocator de moarte avea şapte kilograme. Asta zic toate ziarele, indiferent că numesc peştera vizitabilă Polovraci sau a Muierii. Că nu peştera contează, ci stânca de şapte kilograme.  Ideea e că şapte kilograme trebuie cumva legate de acceleraţia gravitaţională, dar asta nu e treaba mea, e  a fizicienilor.
A SMURD-iştilor nici atât, ei au mers după procedurile standard, au încercat să resusciteze un humanoid, bănuiesc că au ştiut din prima că n-au ce, dar s-au ţinut după protocolul de resuscitare, ca o pisică după motocel, fiindcă, mai târziu, vine un domn procoror care nu face diferenţa între Vene şi Artere, nici măcar alfabetic,da’  poa’ să zică-virgulă-că, dacă mai trebuiau să insiste încă  cinşpe secunde…
Şi le face dosar.

Una peste alta, femeia a murit.
Nasol!
Nasol e un cuvânt prea blând pentru a trage linie între viaţă şi moarte, dar aşa a zis Dacti, că e nasol. Şi tot aşa zic şi eu, fiindcă la mine deosebirea e strict teoretică, da’ lui Dacti i-a mai murit câte cineva, ştie cum e.

ZIARISTIC vorbind, asta e nu e  o ştire. E o porcărie care ţi se poate întâmpla, chiar dacă eşti fan Pavel Coruţ, mănânci sănătos şi vrei să devii vegan în scurt timp.

Ideea e că poţi muri oricând, de colţul mesei din sufragerie (extensibilă), dacă nu l-ai ratat, împiedicându-te în covor. Poţi muri cu o bucătură de cârnaţ în gât, dacă nu ţi se efectuează manevra Heimlich, poţi muri de bătrâneţe, de plictiseală, de geaba, de barcader…
Ideea e că poţi muri, în infinit de multe feluri stupide, care nu ating niciodată stupiditatea simplă a miracolului că poţi trăi.

O ştire ar fi fost, după celebrul exemplu al omului care a muşcat  un câine şi nu invers, ca această fiinţă de sex feminin să fi supravieţuit impactului cu un bolovan în ţeastă , indiferent de formula acceleraţiei gravitaţionale în care introducem un bolovan teoretic staţionar, de 7 kg.

Dar ZIARIŞTII au găsit ceva, să-şi justifice salariul pe august, a.c ( nu aer condiţionat, ci 2013).: femeia era mama unei femei care fusese soţia unui tip care… hai, mai bine să-l prescurtăm pe tip, ca să ne-nţelegem.  Deşi, dacă e să-l definim pe ordonată, nu mai rămâne nimic din el.  Rămâne IC. Genul de definiţie în două litere pe care o completezi imediat într-un careu de cuvinte încrucişate, fiindcă ar completa-o şi câinele tău, dacă ar fi înnebunit după rebus.

Şi-atunci, n-am eu dreptate?

Ştirea corectă, după mine,  sună aşa:  pe un drum de munte, înainte de-a intra să viziteze o peşteră oficial vizitabilă, o femeie a murit, în mod stupid, lovită în cap de bolovanul pe care-l fotografia. Sau de unul din apropiere.
Criminaliştii vor stabili asta, după ce vor developa filmul. Sau după ce-l vor descărca în calculatorul lor breaz, de la secţia de poliţie.

Anunțuri

Un gând despre „Din nefericire, pot fi uneori oribil. La modul cumplit.

  1. Pingback: Viitoarea Imparateasa Udrea | Hai ca se poate!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s