Dacă asculţi asta…

…şi-ţi  place, înseamnă că exişti.

Aşa mi-a lăsat scris Dacti pe un bileţel din ăla care poate fi lipit pe frigider sau pe faianţă sau pe orice. Când l-am citit, ea nu mai era acasă.

Am ascultat, fiindcă sunt ascultător, din fire. Pe urmă, mi s-a părut normal să ascultaţi şi voi.

Anunțuri

9 gânduri despre „Dacă asculţi asta…

    • Impromptu-ul ăsta nu pune decât o singură problemă tehnică, aia cu repetiţia pe aceeaşi clapă (să se audă repetiţia) între prima celulă melodică (primul arpegiu frânt) şi a doua, care începe cu acelaşi sunet cu care sfârşeşte prima. În rest, mâinile unei adolescente de 15 ani să zicem, sunt foarte bune. Moşu’ n-are degete lungi în mod special, cred, mai degrabă zecile de ani de studiu le-au egalizat forţa, degetul mic (5) e la fel de puternic ca degetul mijlociu (3), să zicem. Dacă asculţi foarte atent, el chiar nu dă doi bani pe eventualele capcane tehnice de execuţie (egalitate, repetiţia reuşită…), dacă ies – bine, dacă nu, nu. Dar reuşeşte, ceea ce atât de puţini pianişti au izbutit cu piesa asta, să facă linia melodică auzită, să-i dea sens, ca unei replici , vers, rostite firesc, din suflet şi din creier. E atât de vrăjitor, că transformă această „improvizaţie” într-o poveste elaborată, cu accente emoţionale dramatice, oprindu-se la limita fericită a discreţiei, pe care toţi începătorii o trec şi ajung să facă din piesa asta o melodramă, o telenovelă, ceva care aminteşte de scufundarea Titanicului.
      Da, e vorba de intuiţie şi talent.
      Uite un tip care n-a înţeles punctuaţia, e foarte autobucuros de ce frumos cântă şi ţie o să ţi se pară că Schubert e plictisitor:

      Uite-l pe marele Richter, executând perfect aceeaşi piesă şi ştergându-se la… cu povestea.

      fiindcă-şi permite, e RICHTER.
      Şi RUBINSTEIN e RUBINSTEIN, dar vârsta la care interpretează acest Schubert îl face să se aplece cu mai multă răbdare asupra AUTORULUI. Care e Schubert, nu e el însuşi.
      Exemplele pot continua. Ia-o ca pe o opinie personală de ascultător şi, fireşte, cândva interpret al acestei minunăţii muzicale.
      Dacti

      • Mă bucură mult considerațiile tale.
        Și mie mi-a fost dat să sesizez ce poate face un muzician dintr-o piesă. Cu „Imperialul” beethovenian de pildă. L-am auzit în mai multe variante, care mai reușite, care mai stângace. (Da, ai bănuit corect: e preferatul meu și-l știu pe de rost. ) Ei bine, l-am auzit interpretat, la pian, de un chinez. Scuzele mele, dar nu-i mai rețin numele. Vreau să spun că părea cu totul altceva decât ce auzisem eu până atunci. Am încercat să-mi explic asta prin faptul că la ei, împărații erau altfel decât la noi. 😀 Era oarecum fracturat… Notele erau interpretate corect, poate și timpii erau respectați, dar suna cumva aiurea totul, lipsit de căldură, de emoție…

  1. Şilavarăcald,
    ăştia cu ochii îngustaţi, chinezi, japonezi, nu vor înţelege nici în viitoarea mie de ani muzica europeană. E o problemă de intersecţie afectivă ratată. Altfel, arhivele muzicale deţin tone de interpretări fără greş şi fără noimă.
    Mi-a făcut mare plăcere că an putut avea acest dialog.
    Eu, ca eu! Dar Dacti e zdrelită de plăcere! 🙂

    • Păi, cu Dacti cred că am mai multe de împărtășit, având în vedere specificul preocupărilor noastre profesionale dar și ale celor care țin de hobbies. (Pfiu, ce limbaj de lemn ți-am tras, ursulică! :D)

      • Ei, nu-i bai! Îmi place şi lemnul. Pinocchio nu era de lemn? 🙂
        Dacti va fi încântată să mi se substituie, cu prima ocazie.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s