Dacti şi cu mine, vreau să zic. Citim împreună cartea asta:
E ciudat că după ditamai târgu’ de carte, Dacti a venit acasă cu porcăria asta ştiinţifică, deşi o rugasem să-mi cumpere „În arşiţa nopţii” de John Ball. Zice că n-a găsit-o. Bine, a trebuit s-o cred. În definitiv ea a fost acolo, nu? În vreme ce eu am stat lângă monitor şi-am admirat praful de pe capacul imprimantei, o pudră cenuşie, pe care o muscă umblase în sus şi-n jos, lăsând urmele tălpilor ei punctiforme. S-a stricat frumuseţe de strat fin, omogen, aproape invizibil, până nu l-a călcat musca asta de sfârşit de noiembrie…
Acum trebuie şters. Acum se observă că e praf.
Dacti a adus treaba cu nocebo.
-Băi, supercarte! Stai să vezi…
S-a apucat direct să-mi citească, n-am avut timp măcar s-o-ntreb ce-i aia „nocebo”?
Ne aflăm la pagina 54, încă nu ştiu ce-s ăia neuromediatori, fiindcă autorul e un psihiatru francez şi nu procedează ca americanii, nu te consideră prost prin definiţie, nu-ţi compară neuromediatorii cu nişte viermişori, cu nişte boabe de mazăre, te lasă de izbelişte, dacă ai atâta curiozitate în vine cât să afli singur ce-s ăia neuromediatori, bine. Dacă n-ai, înseamnă că n-a scris cartea şi pentru tine.
Bun. La pagina 53, domnul doctor Patrick Lemoine ne explică ce e telemerul: un picioruş de cromozom, care se tot scurtează, producând îmbătrânirea celulară. Dar există o enzimă numită telomerază care împiedică scurtarea picioruşelor cromozomiale, e un fel de Bechtel al drumeagurilor informaţiei genetice, construieşte, repară, se opune distrugerii.
La aceeaşi pagină Lemoine zice că, în cancer, principala caracteristică a celulelor neoplazice e aceea de a secreta foarte mult Bechtel – telomerază -, care asigură duşmănoaselor celule viaţă lungă, proliferare fericită, pârtie spre nemurire.
La pagina 54 doctorul Lemoine ne-a spus deja cum s-ar putea lupta împotriva cancerului: eliminând, selectiv, doar telomeraza celulelor maligne.
Dar cartea este despre cât rău ne face buletinul de ştiri, despre cum ar trebui să nu ne lăsăm impresionaţi de informaţia care produce panică, despre cum ne manipulează media cu răuri predestinate, de la încălzirea globală la boala vacii nebune, de la catastrofa de pe şosea (cinci morţi într-o maşină care s-a contorsionat în jurul copacului), la imaginea reluată, până la hipersaturaţie, a prăbuşirii turnurilor gemene.
Încep să devin curios. Poate nu e o carte pentru mine, deşi Dacti îmi explică jumătăţile de pagină la care mă încrunt, dar poate că e o carte pentru voi.
Aşadar, s-o citim împreună!
Si-apoi, un cintec vesel sa cintam!
Nono, s-o citesti cu glas tare ca s-o aud si eu.