Erată la erată

Nu ştiu de ce s-a vârât Dacti la mine pe blog, să scrie ceva despre altceva şi să-i zică erată. Pare că nu înţeleg nimic din NOCEBO şi-mi explică ea un alt termen, antagonic, PLACEBO. Ca să mă facă să par prost sau de ce?

În fine! Dacti e cu neuronii despletiţi în ultima vreme, nu trebuie luată în serios. Dar, dacă vrea să scrie la mine, n-am cum s-o împiedic. La ea e pâinea, cuţitul şi parola blogului meu.
Dacti e genul care, dacă intră într-un magazin de scaune unde sunt expuse 200 de modele şi pe unul scrie „Vândut”, îl cheamă pe şeful de magazin şi-i zice că-l vrea şi ea pe Vândut, să-i mai aducă unul din depozit. Şeful de magazin e politicos pentru început şi-i sugerează că mai sunt încă 199 de scaune disponibile, îi descrie calităţile fiecăruia şi defectele Vândutului. La sfârşitul expunerii lui de motive pentru care orice Dacti normală ar mulţumi cerului că Vândutul s-a epuizat şi ea e, practic, în afara oricărui pericol (stabilitate discutabilă, spătar care afectează în timp coloana vertebrală, culoare care nu se mai poată) şi poate alege liniştită UN SCAUN din 199 de modele rămase, toate de calitate excepţională, Dacti a noastră contraargumentează, calm şi ştiinţific: ăla, Vândutu’, era scaunul care i s-ar fi potrivit ei. Iar faptul că la modelul ăla stocul s-a epuizat, asta nu înseamnă decât că era un scaun bun. Bun pentru oamenii care ştiu ce e ăla scaun şi-l apreciază la justa lui valoare, pentru că îl folosesc.
Responsabilul de magazin şi-a mâncat deja 30 de minute din timpul dedicat rezolvării cuvintelor încrucişate şi până la ora închiderii mai are doar  – se uită la ceas – 192 de minute. Lucra la un careu complicat, cu definiţii figurate, din alea pentru care nu tre’ să fii cult, tre’ să fii smart. Şi vaca asta idioată, imbecilă şi obraznică îi mănâncă din timpul de rebus. Şi acasă nu poa’ să mai pigulească la careu, că-i pune nevastă-sa lesa în mână şi-l trimite la plimbare cu câinele, la treburile câineşti de seară.
Bun. Omul are trei probleme: scaunul cu pricina e epuizat, timpul lui liber din timpul programului de muncă e violat, Proasta-Idioată a ridicat tonul la el, că are drepturi de cetăţean european. Nu era de la ea, văzuse într-o reclamă. Dacti confundă uşor un scaun Vândut cu o ţeapă de excursie în Antalia. Dacti, după ce se enervează suficient şi se simte personaj, nu mai dă doi bani pe pretextul nenorocit care a generat monologul ei. Absolut fabulos.

Ăla, vânzătorul şef, cu ochii pe ceas, extenuat de-acuma de pretenţiile ei şi hingherit de minutele care treceau şi nu rezolva careul, a săltat şi el niţel tonul şi s-a pus cu fundul în scaunul Vândut, ca să i-l ecraneze. Să-l uite. Dacti, însă, capta acum  imaginea scaunului dorit prin ultimele cuceriri ale imagisticii medicale, îi vedea pe computer tomograf, pe ecografie,pe  radioscopie şi trăgea concluzii: un imbecil supraponderal, cu hipogonadism, dacă e să ne luăm  după curul foarte mare, se încăpăţâneză să nu-i vândă scaunul dorit.

În ultima etapă, cumpărătorul de drept a fost convins telefonic să vină cu produsul înapoi, fiindcă e defect.
Dacti l-a acihizionat defect, conform convingerii cumpărătorului, ăla a lăsat ceva şpagă că magazinul l-a scăpat de rebut, iar Dacti l-a cumpărat la reduceri.

Asta e Dacti. Dacă   a ales să scrie la mine pe blog, eu n-am nicio putere.

Publicitate