Dacti umblă întotdeauna cu ceva la ea. Cum umblă astmaticii cu spray-ul ăla, care le uşurează respiraţia, Dacti umblă cu nişte pastile pentru contra atacului de panică şi cu o carte. Uneori trec zile în şir fără să se atingă de ele. De pastile şi de carte. Dar le cară, conştiincioasă, în caz că.
Să le luăm pe rând…
Pastilele îi sunt utile în nouă din zece atacuri de panică, fiindcă, imediat ce-şi adulmecă o stare paradoxală, un preludiu la atac, Dacti bâjbâie prin geanta-sac, pipăie cutia cu antidotul şi se calmează. Poa’ să vină Atacul mai abitir ca Cei Patru Cavaleri ai Apocalipsei, că ea face pâc! – în blisterul cu hapuri de Contra-Atac şi-i scade pulsul. Până duce comprimatul la gură – e aşa de mic, încât poţi să-l înghiţi fără apă, globul pământesc îşi reia învârtirea normală, mai tremură niţel contururile lumii înconjurătoare, dar Dacti deja a luat două guri de aer în mod controlat, adică, mental, respiră în pungă, ca americanii, în filmele lor.
Uneori înghite pastila, alteori nu. Uneori, când anormalul iese din scenă bătut şi Dacti e bine, într-un exces de generozitate, înghite chestia aia albă, de doi-virgulă-cinci milimetri diametru, fiindcă n-are ce pierde. Toată cutia, cu cin’zeci de tablete, costă cât patru ţigări.
Cartea pe care o plimbă Dacti e altceva. Uneori plimbă o cărămidă de carte, alteori una de doi centimetri grosime. Aproape niciodată nu apucă să citească din ea pe apucate, dar de plimbat, o plimbă. Ca să dea de cutia Contra-Atac, fără discuţie, Dacti dă mai întâi de cotorul cărţii aceleia.
Am întrebat-o:
-Băi, Dacti, de ce umbli cu cartea aia la tine, dacă tot ştii că n-apuci să citeşti, decât acasă?
Ea îmi zice că „pentru sinergism”.
Nono 
Ei, uite, d-aia umblu și eu zilnic cu un ditamai caietul de schițe și-un penar cât o servietă, plin de creioane, cărbuni, pensule, acuarele, într-o geantă aproape la fel de mare ca și mine. Bineînțeles, nici eu nu apuc să trag vreo linie cât mi-e ziua de lungă dar tot le port după mine de colo-colo..din sinergism :)))
Andreotti, draga mea, asta voiam s/aud! M-ai făcut fericit. O să-ţi explice Dacti în particular de ce.
Mă bucur tare! Nono, să-i amintești lui Dacti să-mi explice și de ce, daa? 😉
maaa, voi planuiti o colaborare ilustra pe baza de ilustratii?
Da, frumoasă Andreotti. Imediat ce Dacti se va asigura că mi-ai citit cartea, îţi va explica planul ei.
Planul be.
Bai Nono, ea iti zice ca pentru sinergism dar noi stim ca o face pentru ca e nebuna. :))))
Domnule care Vrei-Ultimul-Loc, din nefericire Dacti nu e nebună. Pur şi simplu aşa e ea. Ceea ce, într-un fel, mi se pare cu mult mai grav. Ştii… diferenţa dintre o urâtă şi un beţiv. Ultimului îi trece.
p.s.: nu prea pot vorbi liber despre subiectul ăsta, dar sper că mă înţelegi. 🙂
Inteleg, inteleg, sa ne ferim de repercursiuni.
Ps: stii care este asemanarea dintre ei?
Sunt ingrediente complementare in retata „o aventura de-o noapte” =))
nu stiu ce e cu sinergismul acela dar pe acea Dacti o inteleg. am apucat si eu o perioada asemenea atacuri de panica (poate oi mai apuca ), pastila placebo probabil ca o linisteste in eul ei. pe mine ma tinea cam 10 minute ( nu luam nimic, nici nu stiam ca exista ceva pentru\contra ), era groaznic, mai ales cand ma lua in autobus.dacti precis nu e nebuna
Sinergism e atunci când asocierea a două elemente potenţează efectul fiecăruia în parte. Dacti nu înghite pastile placebo. Ar vrea ea! Alea sunt scumpe rău! 🙂
Dom’le VUL, (vrei ultimul loc, ştiu!), la Dacti, aventurile de-o noapte au ţinut între opt şi zece ani. Nu rezonaţi aici. Dacti e masochistă.
Şi da, vrem o colaborare ilustră cu frumoasa Andreotti! 🙂