Toţi astrologii se înghesuie să ne explice cât de bun va fi 2014, anul Calului de Lemn.
Mie, această jucărie care te leagănă pe loc, nu-mi inspiră încredere. E doar o iluzie a mişcării, dai pe spate, dai în nas….
Eu, unul, cred că va fi un an inert.
Care vrea să meargă-nainte, să descalece. S-o ia pe jos, chiar şi-n picioarele goale. Să umble aşa, până dă de primul cal viu, care scoate aburi pe nări şi nechează-n pustiu.
Nono
Nono 
Să-mi întreb anul: „Calule, mănânci ovăz?…Că de nu, io o iau pe jos!”…și-așa sufăr de vertij:)
Unde ajungi când mergi pe picioarele tale, niciun cal (nici mai mulți, putere!) nu te poate duce unde vrei TU!
Genghis Khan te-ar contrazice…
N-ar avea decât! Ce, eu sunt oșteanul lui?! Nu-s!
Și nici nu-mi fac din „stindardul negru” vreun talisman pe viață 🙂
io mă tem c-o fi troian !
Sper să nu fie !
fericit,să fie anul, sănătate și bucurii să aducă
Nu e troian, domnule! Avem un antivirus destul de bun.
Tot aşa să vă fie şi dumneavoastră, doomiipaişpele: bun, uşor de ţinut în frâu.