I-au găsit. Primul arăta aşa. Plus aura de Înger Salvator pe care o văd numai Salvaţii, cu ochii minţilor lor.
Pe urmă, au venit la televizor. Nişte ţărani. Trei.
Platou, lumini, machiaj, întrebări. Răspunsuri deja studiate, mai întreabă-i odată, din nou. Intră publicitate.
Fă-le diplomă de erou! Fă-le program, du-i la morminte, pune-i să repete cum a fost, până înţelege şi ultimul prost. Ţăranii vorbesc şi asudă. Mai dă-le cu pudră!
Scoate untul din ei, bucură-te că au acceptat să vină, nu unul, ci trei.
Pingback: De ce nu ii mai dai o stea lui Opris, Basescule? La cat este el de minunat ar trebui sa fie plin de stele. | Hai ca se poate!
Iar ai aparut ca paduchele pe piele straina?
Lipsa de bun simt sau lipsa de talent, asadar de cititori?
Neveule, vorbeşti cu Nono, cu Dacti, cu cine?
Cine e păduchele?
hai ca (nu) se poate sa nu pricepi ca doar nu esti grea de cap precum ea…..
aaaaa, acu’ ti-l asezi (pe paduche) de buna voie in frunte:))
o fi la moda sa iei de crescut pe cate cineva; mai ai vreun loc liber?
masa si casa? ca de spatiu de web nu ducem lipsa.
Pingback: De ce nu ii mai dai o stea lui Opris, Basescule? La cat este el de minunat ar trebui sa fie plin de stele.