10 gânduri despre „Scrisoare pentru Andreotti (1)”
Amice Nono, nu nega…
Te-ai schimbat de-o vreme-ncoa!
Şi nu-i numai părerea mea…
Dar e bine, că-n sfârşit,
te vedem îndrăgostit!
Însă-ascultă tu la mine
care-ţi dau sfaturi sublime,
nu te avânta prea tare…
Căci asta-i o boală care
e ca un necaz, la supărare. 🙂
Dragă prietene, ştiam că tu mă înţelegi. Ţine-mi strânşi (nu foarte tare!) cei patru pumnişori ai tăi şi urează-mi noroc. Deocamdată EA pare interesată de mine, dar n-am stat încă faţă în faţă. Am nevoie de foarte mult curaj ca să… înţelegi tu! EA nu ştie CÂT DE MIC SUNT! 😦
Pffffiu! Îmi rupi inima, Nono! O rugasem pe Dacti să nu te pedepsească! Îmi pare rău, suflețel!
Dă-o-ncolo de liniuță, nu stăm noi în ea și nici ea nu stă în calea fericirii noastre! Da?
Nu fi supărat! Aici sunt și te citesc oricum vei scrie…pe carnețel, la calculator, oricum va fi!
Și eu te iubesc!
Aşa este şi ştiam că ai să înţelegi corect (altfel m-aş fi abţinut, căci multe mi-am luat din cauza asta), dar îmi pare rău că a trebuit să fii pedepsit pentru asemenea amănunt. Cîte greşeli (intenţionate, de multe ori) fac alţii mult mai mari şi uite, pe ei nu-i pedepseşte nimeni… Păi spune tu, Nono drag: e cinstit aşa?! 😦
Nono draga, ca o mama-ti zic (ca vaz ca pe Dacti o doare in basca) : nu te aprinde prea tare, dragule. Fata asta are cam multi admiratori in jurul ei. Mesteca guma, face balonase si-si protejeaza ochii cu ochelari fumurii. Nu ti-a zis Dacti sa te feresti de oamenii care nu te privesc direct in ochi? Te uiti ca-i poetesa ? CU ATAT MAI MULT ! Sa nu te increzi niciodata in poetese. Te fac din vorbe. Nu ti-a citit Dacti „Luceafarul” ? E mai rau decat Romeo si Julieta, mai draga Nono. Tu asculta acilea la baba; cauta-ti o ursulica pe masura ta si ti-o peteste baba. Te pup, orevoar.
Doamnă Zu, exact asta îmi place la EA: balonul. E ca o planetă albă, uşoară, plină de lumină pe care nu poţi trăi altfel decât fericit. A, şi ochelarii! Sunt mi-nu-naţi. Abia aştept să văd ce fel de ochi se ascund în spatele lor.
Mi-e teamă că v-aţi înţeles cu Dacti să-mi scrieţi aceste rânduri descurajante!!!
Nono 
Amice Nono, nu nega…
Te-ai schimbat de-o vreme-ncoa!
Şi nu-i numai părerea mea…
Dar e bine, că-n sfârşit,
te vedem îndrăgostit!
Însă-ascultă tu la mine
care-ţi dau sfaturi sublime,
nu te avânta prea tare…
Căci asta-i o boală care
e ca un necaz, la supărare. 🙂
Dragă prietene, ştiam că tu mă înţelegi. Ţine-mi strânşi (nu foarte tare!) cei patru pumnişori ai tăi şi urează-mi noroc. Deocamdată EA pare interesată de mine, dar n-am stat încă faţă în faţă. Am nevoie de foarte mult curaj ca să… înţelegi tu! EA nu ştie CÂT DE MIC SUNT! 😦
Pffffiu! Îmi rupi inima, Nono! O rugasem pe Dacti să nu te pedepsească! Îmi pare rău, suflețel!
Dă-o-ncolo de liniuță, nu stăm noi în ea și nici ea nu stă în calea fericirii noastre! Da?
Nu fi supărat! Aici sunt și te citesc oricum vei scrie…pe carnețel, la calculator, oricum va fi!
Și eu te iubesc!
Şi eu te citesc, draga mea! Of! Îmi tremură genunchii de emoţie!…
Uofffff, uofff! Îi tremură lui genunchii de emoție:)
Ce scump ești!
Iartă-mă, Nono, e numai vina mea! 😥
Nu, Dragoş! Ai avut dreptate să mă corectezi. Un gest de prietenie. E ca şi cum m-ai lăsa să ies în oraş cu fularul pe dos şi nu mi-ai atrage atenţia.
Aşa este şi ştiam că ai să înţelegi corect (altfel m-aş fi abţinut, căci multe mi-am luat din cauza asta), dar îmi pare rău că a trebuit să fii pedepsit pentru asemenea amănunt. Cîte greşeli (intenţionate, de multe ori) fac alţii mult mai mari şi uite, pe ei nu-i pedepseşte nimeni… Păi spune tu, Nono drag: e cinstit aşa?! 😦
Nono draga, ca o mama-ti zic (ca vaz ca pe Dacti o doare in basca) : nu te aprinde prea tare, dragule. Fata asta are cam multi admiratori in jurul ei. Mesteca guma, face balonase si-si protejeaza ochii cu ochelari fumurii. Nu ti-a zis Dacti sa te feresti de oamenii care nu te privesc direct in ochi? Te uiti ca-i poetesa ? CU ATAT MAI MULT ! Sa nu te increzi niciodata in poetese. Te fac din vorbe. Nu ti-a citit Dacti „Luceafarul” ? E mai rau decat Romeo si Julieta, mai draga Nono. Tu asculta acilea la baba; cauta-ti o ursulica pe masura ta si ti-o peteste baba. Te pup, orevoar.
Doamnă Zu, exact asta îmi place la EA: balonul. E ca o planetă albă, uşoară, plină de lumină pe care nu poţi trăi altfel decât fericit. A, şi ochelarii! Sunt mi-nu-naţi. Abia aştept să văd ce fel de ochi se ascund în spatele lor.
Mi-e teamă că v-aţi înţeles cu Dacti să-mi scrieţi aceste rânduri descurajante!!!