Aşteptând-o pe Andreotti

Am învăţat câteva poezii pe care o să i le spun, la întâlnire.
Eminescu la aperitiv, fiindcă trebuie ascultat cu luare-aminte, pe stomacul  gol. Sper să nu ne dea roşii umplute cu brânză şi măsline cu sâmburi, fiindcă o fată care trebuie să scuipe sâmburii pe furculiţă şi să-i depoziteze undeva, cât mai discret, nu poate fi atentă la: „Atât de fragedă, te-asameni
    Cu floarea albă de cireş,
    şi ca un înger dintre oameni
    În calea vieţii mele ieşi” –
şi ratez începutul.
La felul principal o să-i spun: „De-ai adormi iubito pe linia ferată
                                                 îmbujorate trenuri te-ar ocoli tiptil
                                                 din ceruri au să ningă baloturi mari de vată
                                                 vor fi beţii de rouă, se va dansa cadril.”
Dinescu e genial în două domenii: haleala şi poezia.
…Iar, la desert, o să-i recit din Dacti, strofa mea preferată:

                                                   De dragul tău ar curge un fluviu spre izvoare
                                                   şi frunzele uscate s-ar ridica în ramuri.
                                                   De dragul tău, o noapte,  s-ar stinge Ursa Mare
                                                   şi cai sălbatici, liberi, s-ar bucura de hamuri.

Pe urmă, Andreotti o să ceară o cafea. Dacă n-o s-o ceară, o să-l rog eu pe chelner să-i aducă o ceşcuţă mică, mică, de porţelan aproape transparent, cu cafea fiartă încet, la nisip, să mai avem timp de vorbă. Cât o să-şi bea Andreotti cafeaua, eu o să-i spun, tot din Dacti: Îţi cad doar îngeri în cafea.
                 Zdreliţii lor genunchi de ceară
                 se-ndoaie-n mine, cât să doară
                 tăcerile de catifea.

Şi dacă ea va dori, la sfâşitul serii, să facem o plimbare pe DN1, până la Româneşti, atunci eu o să-i povestesc o întâmplare plăcută şi ciudată, pe care nu v-am spus-o niciodată, despre prietenul meu, câinele.

Noapte bună!

 

Anunțuri

16 gânduri despre „Aşteptând-o pe Andreotti

  1. Excelent Nono ! Cât de romantic !!!
    Eşti pregătit pentru întâlnirea vieţii tale cum nu se putea mai bine 🙂
    Sunt emoţionat profund şi ţin pumnii

    • Da, da, da, domnuleIO! Ţine-mi pumnii. Amândoi. Pe unul ca să vrea EA să iasă cu mine, pe celălalt ca să accepte Dacti să mă ducă.

  2. Nono, baiatule, ca unul cu ceva mai multa experienta decit tine, imi permit sa-ti atrag atentia asupra unui mare pericol care te pindeste. In momentul culminant, vei avea o uriasa surpriza. Exact cind vei fi mai transfigurat, mai transportat, o sa te intrebe, ingenuu, uitindu-se fix in ochii tai: „vai, dar cine a vopsit calul meu in verde?”
    Nu cred ca-ti sta in caracter sa te pretezi la asa ceva. Dar, chiar dac-ai facut-o, sa nu recunosti, in ruptul capului. Nici nu-ti imaginezi ce primejdie ingrozitoare te … paste (Nu, nu calul ei cel verde!)
    Dimpotriva! Incearca sa-ti compui o figura cit mai indiferenta, chiar blazata, si raspunde-i evaziv: Cine, eu?? Nici pomeneala!
    Doar asa te vei putea mentine in control! Altfel, va fi vai de vai!
    Ti-as spune mai multe, dar nu se stie cine ne urmareste! Sa ramina intre noi!

    • Domnu’ Rădescu, îmi vorbiţi de CAI VERZI, acum, când aşteptam un sfat despre fluturaşii din stomac?! Cum să-i potoloesc? aceasta-i întrebarea!

      • Nono, dragule, ma pui pe ginduri! Barbatii … aaa …. ursii nu au fluturi in stomac, au altceva. Sau esti … ursoaica?

  3. Domnu’ Rădescu! E o figură de stil. Urşii, ursoaicele de pluş, de câlţi, de catifea au… un fel de zegras în cap, în burtică, în picioare… Noi vorbim aici de senzaţii!

  4. …Am amuțit! De plăcere! Ei, bine, da, Andreotti a rămas fără niciun cuvânt, gând sau vers.
    Stai să mă scutur, să mă ciupesc, să-mi dau o plamă că nu știu de e aievea sau visez…

    Nono! Înainte să ne plimbăm pe DN, vreau să mai facem ceva…să dansăm! Ai vrea?????

    Sunt uluită…

  5. În primul rând, mă enervează faptul că, de câte ori vreau să comentez, mă chinui, sunt trimis la reclame, trebuie să dau cu copy-paste şi aşa mai departe, de nu-mi mai arde de melodrame.
    Văz că n-ai hibernat. O să-ţi iasă prin blană balonaşele, cu vârf, şi îndesat! 🙂

    • Prietene, ce mă sfătuieşti să fac?
      p.s. E o mare nepotrivire pe netul ăsta! Nici eu nu reuşesc să-ţi scriu aproape niciodată, pe blog.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s