Să-mi văd filmul preferat, pentru a enşpea oară. Bine, n-a fost uşor s-o conving. I-am zis că tipu’ din rolul principal, Jason Statham, e niţel mai normal ca Vin Diesel. Adică:
le-ncasează grupa mare, are mereu mâinile ocupate, ca să-i omoare numai cu picioarele, face iureş printre ei fără armament în dotare şi îşi calculeză lecemeurile, cât să nu intre SMURD-ul american în şomaj, cu alte cuvinte, îi neutralizează, dar nu le ia zilele cu totul, îi lasă la dospit cinşpe minute, cât să se umfle iar muşchii pe ei şi, abia atunci, le aplică perversa de statele unite ale americii care, fireşte, nu se compară cu aia de Rahova, Sector 5.
Jason are stil!
Băi, una peste alta, Dacti m-a lăsat să revăd în linişte această imbecilitate de film! M-a lăsat să pricep cât e de sănătoasă reluarea. Nu că PROTEVEUL e pe ducă, nu! Duca postului e numai bună ca să înţelegi la ce sunt bune reluările.
Ca să descoperi cât erai de prost acum două luni.
Dacă generalizezi fenomenul, afli cât de prost eşti, în general.
Nono 
😆
Îmi pare rău, nu-l pot desprinde de lumea asta, unde se dă cu bulion pe pereţi şi, contra cost, tu trebuie să crezi că e sânge. 🙂
Mi-a placut….
Mie, nu. Micuţul ăsta, NONO, nu poate fi lăsat de capul lui. Va sfârşi într-o ladă de gunoi. Una din care nu va mai putea scrie jurnale!
Hai să admit că Statham are o oarece carismă care-l face cumva acceptabil dincolo de media de bun-simţ a reluărilor. Însă posturile astea locale sufereau într-o vreme de ceea ce eu numisem „hemoragie de Seagal”. Cred că şase zile pe săptămînă trebuia să fie la unul sau celălalt dintre posturi un film cu Steven Seagal – un individ care mi-e antipatic într-un mod visceral. Mi se făcuse greaţă la propriu.
Oricum, cinematografia internaţională se rezumă la Hollywood, în ceea ce priveşte tembeliziunea românească. Ca să vezi altceva cu adevărat artistic, trebuie fie să ai noroc cu carul, să aştepţi vreo emisie nocturnă, fie să cumperi de pe piaţă DVD-urile dorite. Dar stai, că nici pe piaţă nu găseşti altceva decît americănisme de doi lei. Hmmm… oare de unde îşi poate procura omul ceva cu adevărat superior calitativ? Mda.
Personal nu mai am nici un fel de dubiu, reţinere sau mustrări de conştiinţă. Am jurat să nu mă mai ating de televiziune (în special cea românească) în veci. Dacă mă prinde cineva că urmăresc un post teve, vreau să fiu lapidat imediat, fără judecată!
Nu te judeca aşa de aspru! Sau, măcar, adu un amendament: să fiu iertat, însă, dacă televizorul „merge”, dar eu sunt cu gândul în altă parte.
Una: nu mai am televizor (funcţional); s-a ars tranzistorul de linii acum vreo doi (?) ani, l-am înlocuit, a funcţionat vreo nouă ore, iar s-a ars, iar l-am înlocuit, a funcţionat două ore juma’ şi s-a ars şi ăla. M-am jurat că nu-l mai repar, aşa că l-am pus pe şifonier şi-acolo adună praf de atunci.
Firul de la antena cu amplificator e strîns colac sub antenă, pe stelit nu mai există posturi necodate care să merite vizionate, în afară de unul cu muzică, dar şi acela începuse să aibă prea multe reclame pentru gustul meu. Sînt atît de exigent încît dacă lipseşte fie şi o notă dintr-o piesă, mi-a distrus dispoziţia.
În condiţiile în care radio-televiziunea au devenit în proporţie de 90% un mare bazar (sau mai bine spuneam ‘tîrg de vechituri’?) iar eu sînt o sărăcie care nu-şi permite nici pîinea cea de toate zilele, evident nu are nici un sens să coexistăm în acelaşi spaţiu şi timp.
Ca atare, eu în faţa unui televizor ar însemna că mi-am pierdut minţile complet, ceea ce ar putea fi chiar periculos. De aceea ar trebui să fiu eliminat rapid. Nu există amendament pentru principiile mele.
Nono, baiatule, atentie! Nu scadea gradul de alerta, precis urmareste ceva!
Rădescule, nu pune paie pe foc!!!
Dragoş, teşevizorul e un consumator. Nu merită un eseu.
O ţîră de dreptate cam ai. 🙂
Jason Statham e bun în filmele în care nu prea se bate. Uită-te la „The Bank Job”.