Cealaltă variantă. Varianta rea.

E că sunt oameni, zice Dacti, care se întreabă:- cum de pot cei doi părinţi să înregistreze un interviu cu Măruţă, pe băncuţă, ca să fie difuzat la Hepilica, în vreme ce ei se aflau în direct la Acces direct, puţin înainte sau după ce participaseră la mitingul lui Nadine?  Sau Nadin?   Negresa aia care se ţine departe de lumea exterioară cu dopuri de cauciuc în urechi, cumpărate din USA, că la noi nu se vând cu borcanul de murături, se vând două câte două.

-cum de au trecut doo săptămâni, până ce fratele mai mare al Legii lui Ionuţ a ajuns la psihiatri şi psihologi?

– de ce o reprezentare în acuarelă a familiei Legii lui Ionuţ, făcută îm plin examen psihiatric de fratele mai mare, unde fratele mai mic e reprezentat ca un frate mai mic, fără cap, doar cu o pată albă în loc de, ar trebui să-i facă pe specialişti să considere că e marcat de imaginae frăţiorului sfâşiat şi mâncat de câini?

Un psiholog mai bătrân, dar  nu chiar Freud însuşi, ar putea să aprecieze gradul de invidie faţă de fratele mai mic. Care beneficiază de mai multă afecţiune şi atenţie din partea părinţilor, aşa cum e şi normal.
Păcat că n-a beneficiat!
Fratele mai mare poate asista  la exterminarea fratelui mai mic. După ce s-a asigurat că a scăpat de el, se duce să anunţe.

Decât s-o aburim în variante probabile, mergând până acolo unde bunica NU bea o bere, pe bancă, în parc, la taclale, ci era cu ochii pe ei, ca un şoim antrenat, mai bine să ne întrebăm: cât de tare e Haloperidolul, că părinţii ăştia rămaşi orfani de un copil, fac turul televiziunilor şi-l expun telefragmentat în coşciug, încălcând ultimissimul drept la demnitate umană al bietului Ionuţ,  creator de lege la patru ani, plătitor cu viaţa?

Anunțuri

Ziua DOI

Acuma… dacă v-aş zice că dumnealor mănâncă exclusiv creveţi, iar Dacti mănâncă brânză cu roşii, supă de dovlecei (pedeapsă de la maică-sa)  şi cotlet cu legume, înăbuşit, reiese clar că Alexuţa şi Mihăiţă trăiesc pe picior mare.
Greşit! Creveţii lor, de firmă, arată ca nişte viermi  deshidrataţi în primele cinci minute şi după un sfert de ceas arată ca ceva urât, şi lui Dacti i s-a explicat că ceva-ul urât se descompune în apă, dar creveţii îşi păstrează forma pe care le-a dat-o firma lor de creveţi.
Aşa că dimineaţa, când spălăm vasul şi ţestoasele fac duş în chiuvetă, aglomerarea de chestii oribile care se adună peste zi nu e chiar sută la sută formată din creveţi hidrataţi, dar nici sută la sută din ceva-ul care trebuie primenit.  E un amalgam greţos care cere studii superioare plus masterat.
În momentul ăsta ambele broscuţe strănută. Ceea ce e absolut broscuţesc normal, un semn de bine general, o să mai petrecem o noapte liniştită în plină terorare.

Din greşeală

Citesc pe blogăria All:

„Pentru recenzie mi-am ales doua carti care pe mine m-au incantat si anume: Loverbook scrisa de italianca Simona Sparac. Iar cea de-a doua carte pe care mi-o doream sa o citesc era Noul cod al bunelor maniere, dar din pacate in loc de aceasta carte am primit Nono (povestea unui ursulet de plus) scrisa de Renata Carageani care este o scriitoare romanca contemporana. Nu m-am suparat o voi citi pe aceasta in loc de cartea dorita.”

După ce am dat cu apă oxigenată pe sufletu-mi de câlţi, unde se înfipseseră două gloanţe de calibru mic dar suficient de mortal ca să producă hemoragie până şi la ursuleţi de pluş –  „ din pacate in loc de aceasta carte am primit Nono (povestea unui ursulet de plus) scrisa de Renata Carageani care este o scriitoare romanca contemporana” şiNu m-am suparat o voi citi pe aceasta in loc de cartea dorita.”, m-am întrebat cine face selecţia opiniilor de păstrat la rubrica „poate vă place şi asta”, la ALL?

Cineva de la ALL sau de la concurenţă? Mi-e teamă că cineva de la ALL!
Deci cineva, o duduie, a solicitat „Noul cod al manierelor elegante” şi a primit „NONO”, ori se epuizase „Noul Cod”, ori „NONO” era pe supraştoc, ceea ce nu e adevărat, ori cinevaua aia trimiţătoare îi mai subtilă decât ne-am putea imagina şi îşi zise: „vrei cod dă maniere elegante?!… Ia d-acilea! Că mai manierat ca Nono, nu fu nimeni, în vreo carte publicată la noi!”
Prefer să iau în calcul ultima variantă. Pentru binele şi dovada de inteligenţă şi competenţă a tuturor celor implicaţi.

A, am uitat să precizez: apa oxigenată mă decolorează. Aşa că nu mi-e bună.