Anunțul

Dacti a primit pe mail, de la colegiul național al farmaciștilor, un manifest în care acest organism sublim – despre care nu poți zice că „lipsește cu desăvârșire” , fiindcă percepe taxe și cotizații mai ceva ca fiscul și ca partidele – își exprimă crunta dezaprobare față de campania de publicitate deșănțată pe care o fac lanțurile de farmacii.

Zice scrisoarea: „Colegiul Farmaciștilor din România este profund îngrijorat de amploarea pe care au luat-o în ultima vreme reclamele ascunse la medicamente, precum și publicitatea înșelătoare și comparativă făcută de unele farmacii.”

Mai jos: „ multe farmacii își fac reclamă cu conținut neadevărat, incorect și înșelător, făcându-se astfel vinovate de publicitate înselătoare și comparativă. Poziționarea unor farmacii ca fiind standarde sau etalon pentru celelalte(” o farmacie cum toate ar trebui să fie ”!) încalcă flagrant  legislația în vigoare.” 

Și: „reclamele prin care se promovează „reduceri substanțiale la medicamente” nu fac decât să încurajeze automedicația, cu risc maxim pentru sănătatea pacienților”.

Apoi muștruluiala continuă, din ce în ce mai încruntată. În final, cum ar fi de presupus, ar trebui să apară niscai măsuri luate de prea-cinstitul Colegiu. Ce să vezi? Toată acțiunea se termină cu o miorlăială firavă: „ Facem apel la toți farmaciștii cu drept de liberă practică din România, membri ai Colegiului Farmaciștilor din Romania, să nu încurajeze auto-medicația și să desfășoare un act farmaceutic conform regulilor profesionale și deontologice.” și cu o mare idioțenie, de-a dreptul ipocrită: ”În același timp, consiliem pacienții să nu se lase amăgiți de aceste reclame și îi încurajăm să se adreseze medicului pentru orice simptome care ar putea reprezenta un semnal privind alterarea  starii lor  de sănătate.”

Păi, până și eu, un urs, știu că textul ăsta a fost trimis numai farmaciștilor. Ce treabă are cu pacienții? Se referă, poate, la momentul în care farmaciștii sunt răciți, au o colică biliară, o migrenă, o entorsă și devin ei înșiși pacienți?

Rău a enervat-o pe Dacti „manifestul” cu pricina!
Bun. O să mă-ntrebați ce-mi pasă mie, că eu nu sunt farmacist, sunt urs, cartea mea s-a vândut binișor fără reclamă voalată, înșelătoare sau oricum ar fi putut să fie ea, fiindcă mie nu mi-a făcut nimeni reclamă.
Uite că-mi pasă! Că Dacti zicea că, dacă e timp frumos sâmbătă și duminică, mergem la munte. Și bestiile astea de la meteo, care par să fie mână-n mână cu colegiul farmaciștilor, zic că o să fie urât.

Publicitate

Ce-am mai făcut

Pe principiul „Ia, eu fac ce fac demult, Iarna viscolu-l ascult,” în ultima vreme n-am mai făcut altceva decât s-ascult pițigăielile unor păsări mici și nervoase, care se scoală cu noaptea în cap, dau cu acutele de azvârlita în geamurile noastre și țintesc atât de bine, încât ne sparg timpanele.
În rest, aștept să mi se facă baie. Dacti suflă fumul numai spre mine și cred că miros ca o pipă necurățată. Mașina noastră de spălat, intitulată „Proasta Familiei”, muncește din două în două zile, dar eu nu sunt pe lista de urgențe și nici măcar la murdari cronici. Sunt la „mai rezistă!”, împreună cu husa canapelei și cu aragazul, care trebuie spălat MANUAL. Aragazul, săracu’, n-are nicio pretenție. S-a înscris voluntar să iasă de pe lista celor care trebuie spălați, fiindcă n-a dat, încă, în foc, ibricul de cafea.  N-are harta Africii în jurul ochiului pe care se fierbe cafeaua, are doar așa, o erupție fină, ca un pojărel, de la sosul pentru macaroane.

Of! În uichend, Dacti s-a văzut, pentru prima și ultima dată, cu un amic din virtual, un scriitor, care s-a comportat mizerabil. Față de ea și față de toți comesenii. În urma întâlnirii, ăla a șters-o din FB, din blogroll, a șters-o pe ea și m/a șters și  pe mine.
Dacti nu l-a șters de nicăieri, din legăturile ei pe net, fiindcă și l-a șters din memorie. Din memoria ei, încărcată pe serverul de nădejde al sistemului ei nervos central, numit – popular – creer.

Prieteni, vă spun: o strângere de mână reală, cu tot ce implică ea, face cât zece mii de conversații pe net.

Așa că, prima înscrisă la baie generală, cu mult gel de duș și multă apă fierbinte, e Dacti. Pe urmă vin eu. Nu mă întrebați de unde știu, că știu. Aragazul n-are decât să-și facă iluzii deșarte. Ca toți tipii care ard gazul, are de așteptat.

Filme

Ciudată făptură, Dacti, asta!
N-am putut să văd decât o singură dată „Titanicul”, la televizor, fiindcă ei i se pare prost, lacrimogen, ridicol. Zice că, dacă o tai pe Celine Dion de pe coloana sonoră, nu obţii mare lucru – observi doar ceea ce îţi sărea, oricum, în ochi, că, pe un vas care se scufundă, toate becurile sunt aprinse. Practic, zice Dacti, filmul ăsta a fost făcut pentru Di Caprio şi pentru vreo firmă de generatoare electrice.

În schimb, ne uitarăm, vineri seară, pentru a mia oară, la Kate&Leopold , fiindcă e vorba despre un portal care-ţi permite să călătoreşti în timp, fiindcă Meg Rian e drăguţă şi Celin Dion e urâtă (?!), fiindcă e vorba, în principal, de publicitatea la margarină şi, în secundar, de o poveste de dragoste S.F., mai ceva ca Somewhere in Time, e vorba de cercul spaţio-temporal care defineşte Eternitatea.

Sper, din tot sufletul, să nu se difuzeze astă seară, pe orice canal , O piatră pe cer, după care încă nu s-a făcut film, fiindcă vreau să văd, în linişte, pentru doar  a zecea oară, The Transporter.
Cu împuşcături, fireşte!

 

p.s. Acest post nu e pamflet, nu e promo, e dorinţa mea de urs pe canapea.