Azi…

cropped-cu-capul-in-nori1Azi am cunoscut o fată. O cheamă Andreotti.
Mă rog, nu e genul de persoană cu care să poţi urmări liniştit un thriller, stând amândoi pe aceeaşi canapea şi folosind acelaşi televizor. E…
În fine, dacă vă uitaţi pe blogul ei, n-o să găsiţi nici măcar o picătură de sânge, nu miroase a praf de puşcă (poate a beţişor de santal), iar prietenul meu şi-al lui Baghi, Marlowe, nu cred că şi-ar pierde cinci minute din viaţă cu o fată atât de complicată şi diafană, fiindcă …
Fiindcă vine dintr-o lume caldă, blajină, prea puţin nerăbdătoare, unde poţi scăpăra o duzină de chibrituri până întrezăreşti ce se întâmplă, fără să intri în criză de timp. E un fel de Alice. In  Wonderland.

Drept la replică

Măi, animalule!

Va’zică tu, aseară, când m-ai văzut suferindă, te dădeai bine pe lângă mine cu un papuc, doar să-mi iei un interviu. Paparaţule ce eşti!
Trebuia să ştie tot mapamondu’, inclusiv Vania, Theo, Vero şi alţii că „mmm… mî, mâ-mî!”? Nu putea să rămână între noi?
Ia să vezi tu cum îţi interzic să mai scrii pe blog!…

                                                                                                              Dacti