Dacă vrei să adopţi un câine la distanţă, adică să plăteşti, lunar, întreţinerea unui câine virtual, găzduit de un adăpost de câini – e dreptul tău. Poţi s-o faci începând de ieri.
Dar, dacă vrei să-l iei, fizic, acasă, adică să-l adopţi cu totul, fără să plăteşti în orb şi în van nişte bani către un cont bancar, deocamdată nu se poate.
Nu vi se pare că afacerea asta pute a găină opărită?
Faptul că Marlowe bea un pahar în compania lui Colombo e un fapt divers.
Marlowe va calcula durata unui traseu pe autostradă până la Pacific, detectivul Colombo va fuma una dintre ţigările lui puturoase.
Marlowe se va întâlni cu văduva înecatulu pentru a doua oară, tot la prânz, fiindcă nu e absolut sigur că ea are vreun amestec.
Colombo se va ruga de câinele-fular să-l aştepte în maşină, cuminte.
Partenerul meu, Baghi, zice că singurul aspect care trebuie să ne procupe e tighelul refăcut, pe alocuri, al hainelor mortului. Tipul care a fost înecat în Pacific a ieşit la suprafaţă într-un lac oarecare.
Astea sunt datele problemei.
Mă simt ca-n Miami Vice. Adică minunat. Partenerul meu negru deja întrevede explicaţia, dar n-o zice, ca să mărim suspansul.
Chiar n-are nimeni vreo idee? Câinele-fular are una, dar nu e genul de câine care să-şi dea cu părerea.
Nono 