Ziua DOI

Acuma… dacă v-aş zice că dumnealor mănâncă exclusiv creveţi, iar Dacti mănâncă brânză cu roşii, supă de dovlecei (pedeapsă de la maică-sa)  şi cotlet cu legume, înăbuşit, reiese clar că Alexuţa şi Mihăiţă trăiesc pe picior mare.
Greşit! Creveţii lor, de firmă, arată ca nişte viermi  deshidrataţi în primele cinci minute şi după un sfert de ceas arată ca ceva urât, şi lui Dacti i s-a explicat că ceva-ul urât se descompune în apă, dar creveţii îşi păstrează forma pe care le-a dat-o firma lor de creveţi.
Aşa că dimineaţa, când spălăm vasul şi ţestoasele fac duş în chiuvetă, aglomerarea de chestii oribile care se adună peste zi nu e chiar sută la sută formată din creveţi hidrataţi, dar nici sută la sută din ceva-ul care trebuie primenit.  E un amalgam greţos care cere studii superioare plus masterat.
În momentul ăsta ambele broscuţe strănută. Ceea ce e absolut broscuţesc normal, un semn de bine general, o să mai petrecem o noapte liniştită în plină terorare.