Dacă tot a venit primăvara

Ultimulcomentariu, la care nici n-am răspuns, mă duce cu gândul la acel cântecel nevinovat care începe cu: Ţăranul e pe câmp, ţăranul e pe câmp, ura! – drăguţa mea, ţăranul e pe câmp…”
Şi, în această minunată amiază de primăvară autentică, mă sâcâie o întrebare, conform regulii de trei simplă: dacă ţăranul e pe câmp, intelectualul unde e? La bibliotecă? Învaţă că nu se zice „flebeţe”, „scluptură”, „iventar”, „indentitate”… şi abia pe urmă îşi schimbă şosetele albe/gri/crem, asortate cu starea de spirit,  la pantofii lui  negri?

Sâmbătă lucrătoare

pomi înfloriţiDacti e… ea ştie pe unde!

Am furat de pe un blog necunoscut o ciosvârtă de imagine şi mi-am pus-o în ramă.

Bine, ca să nu existe discuţii, nici cu stăpâna acelui blog, Floribunda, nici cu hiperspecialiştii în botanică şi meteo, care-mi vor da peste nas că e o făcătură, că respectivele inflorescenţe încă nu există, recunosc: am furat un pătrăţel de pom înflorit care n-a înflorit încă şi mi l-am pus pe blog.
Fiindcă de la noi din bucătărie nu se văd decât patru lucrători de la APANOVA care acoperă, cu bluzele lor albastre, unicul pomişor care a dat în floare şi încearcă din răsputeri să ne facă rost de apă caldă.
–  Ceva probleme. Dorele?
–  Da. Ţeava e spartă mai sus, la R6.

Când o să vină Dacti acasă, obosită, sictirită şi laconică, o să mă întrebe:
– Au dat ăştia drumu’ la apă caldă?
Şi eu sper să-i zic da.

Şi ea o să se uite pe blogul meu, să vadă ce-am comis, şi sper să observe că a venit primăvara.