Asta-i tot ce-am primit eu cadou de la Dactilografă. Un caiet de notiţe. Fiindcă am scris o carte. Fiindcă am fost Director. Fiindcă nu mai sunt Director.
Mi-am şi notat ceva pe prima pagină, ştiind că citeşte tot ce scriu. Pe furiş. De astă dată nici nu s-a mai sfiit să aflu eu că mă cotrobăie prin gânduri. Mi-a şi răspuns. E… cum zic eu în titlu.
tablou
Cum stăteam eu aşa, de vreo săptămână, cu ochii pe mail, să văd când îmi dă undă verde departamentul operativ al firmei care m-a angajat Director, să-mi intru în pâine, mă pomenesc cu scrisoare de la Dactilografă.
Zicea: Dacă n-ajungi acasă până ieri, la prânz, îţi rup urechile! Unde dracu’ eşti? Spune-mi ce vezi pe fereastră?
Pun camera pe geam şi-i şi descriu peisajul: nişte imobile care stau să cadă, multe ferestre fără perdele, nu-mi dau seama dacă imobilul cu multe gemuleţe e pe bune sau e o nălucire, cert e că un fel de ateneu se prăvale peste el.
Dactilografa îmi răspunde imediat: Dobitocule!
Tot imediat îi scriu şi eu: Dobitocule, ce?
Vine mail nou de la Dactilografă: Te uiţi la un tablou. Uită-te pe geam!
Îi răspund: Pe geam vizibilitate zero, jaluzele verticale închise.
Zice: Ştiu unde eşti! Stai acolo, nemişcat. Te recuperez în treizeci de minute. Dacă voiai să lucrezi, trebuia să-mi zici. Te făceam PFA, şi n-aveai decât!
Alt mail, al meu: Ce e aia PFA?
Dactilografa, repede, răspuns: PET FIZIC AUTORIZAT.
Am treizeci de minute să o şterg prin tavanul extraterestru sau să accept o altă identitate fiscală.
Ce să fac?
sub care mi-am petrecut ultima săptămână, m-a pus pe gânduri. Nu e un cer normal! Stau şi mă-ntreb dacă nu cumva lucrez, fără să ştiu, pentru o firmă extraterestră…
Nono 