„E atât de linişte,/ Încât aud păsările zilei de ieri/ Lovind în ferestre cu sângele meu.// […] E o pace a nisipului şi a frigului,/ E o renunţare la orice însuşire.// Dacă închid ochii, aud cum nimeni/ Nu se gândeşte la mine.”Ba da, se gândesc toţi. Şi dacă azi nu le auzi gândurile, e pentru că dincolo e dată muzica la maximum şi toţi îngerii te citesc, foşnind asurzitor paginile cărţilor tale. Şi se bucură, fir-ar să fie!…
Omului care nu a mai apucat să vadă zăpada
3
Nono 