AZI

Azi, în mintea mea de câlţi,

am vorbit numai cu tine

şi-am simţit că mă asculţi…

 

Sunt un urs de jucărie.

Ştiu că-s zeci de mii ca mine.

Urşi se fabrică-n prostie!

 

Nu-s capabil de-un discurs.

Sunt timid şi mi-e ruşine

să-ţi scriu – „te iubesc!”, ca urs.

 

Dar, în singurul jurnal

care mi s-a publicat

sunt eroul principal.

 

De-aia vreau să-mi spui deschis:

tot ce ni s-a întâmplat  

e aievea sau e vis?

 

Publicitate

Lumea văzută de la 40 de centimetri

Lumea văzută de la 40 de centimetri. Duioasa poveste a ursulețului Nono

Totul a început într-un atelier înalt și luminos, printre acuarele, coli și schițe. Aici a prins viață într-o zi, din mâinile unui desenator priceput, un personaj enigmatic: ursulețul Nono. Un ceva jumate ființă – jumate jucărie. Și, ca-n povești, imediat cum creatorul i-a desenat urechile, jucăria a început să audă. Apoi, chiar acolo, pe foaia de hârtie, a început să vadă, să simtă, să se întrebe. “După câteva mișcări rapide pe față și peste urechi, m-am pomenit cu ochelari! (…) Dintr-odată, m-am trezit nas în nas cu omul care mă desenase…Avea și el ochelari rotunzi, dar ochii îi erau albaștri, iar din obraz îi țâșneau o mulțime de fire scurte, aurii, exact ca ale mele. Aproape că ne-am speriat unul de altul. El a zâmbit și-a zis: «Ăsta ești, bătrâne!» Eu, în schimb, n-am putut să zâmbesc, fiindcă n-am zâmbit niciodată, așa am ieșit, uimit, dar serios, pe jumătate înspăimântat

Pentru continuarea articolului cititi aici:

http://jurnalul.ro/special-jurnalul/reportaje/lumea-vazuta-de-la-40-de-centimetri-duioasa-poveste-a-ursule-ului-nono-632572.html

Urşi de apartament, nu mai mari decât pisicile

Domnul Vania are dreptate! Există urşi de apartament, nu mai mari ca nişte pisici.

Există pisici cu faţă de urşi de apartament.

Există tot felul de persoane care s-ar încadra perfect  la „urs de apartement”, fără să ne complice existenţa.

Aveţi exemple?
Să i le arăt lui Dacti…

Dacti adoptă un urs!

Draga Carageani Renata, In urma cu mai putin de un an, te chemam sa luptam impreuna pentru padurile virgine din tara noastra. Ne-am strans peste 100.000 de activisti, in timp record, si am actionat ca o comunitate. Rezultatul: pentru prima data in Romania, un minister a cedat vointei oamenilor si s-a obligat in fata WWF sa salveze padurile virgine. In urma cu o saptamana, am reusit, impreuna, sa schimbam legislatia si azi ne putem bucura ca exista o lege care declara toate padurile virgine drept strict protejate.

Un `multumesc` pe 13.000 de voci Legislatia s-a schimbat în favoarea padurilor virgine pentru ca oamenii au cerut-o. Este o dovada ca, daca exista o implicare in masa, lucrurile se pot schimba in tara noastra. 13.000 de specii care traiesc intr-o singura padure virgina iti multumesc pentru ca le-ai ajutat sa isi pastreze casa.

Ajuta-ne sa protejam si ursii din padurile noastre In multe zone montane, omul si ursul convietuiesc de mii de ani. Dar in zilele noastre, conflictele om-urs sunt tot mai mediatizate. Cazurile de atac ale ursilor asupra oamenilor pot fi reduse si chiar evitate in Romania, daca se depun eforturi pentru pastrarea intacta a habitatelor, pentru gestionarea mai eficienta a fondurilor de vanatoare, dar si a deseurilor in zonele dens populate de ursi si pentru informarea corecta a oamenilor in legatura cu aceasta specie despre care stim prea putine lucruri. Lipsesc, insa, vointa si interesul de a cunoaste situatia reala a ursilor. Cifrele oficiale care reflecta efectivele de ursi sunt pur estimative, autoritatile refuza sa realizeze un recensamant corect la nivel national, nu se cunosc si prin urmare nu se protejeaza rutele de deplasare, locurile de hranire sau de imperechere, nu se asigura zone de liniste. WWF considera ca Romania nu va putea crea o strategie eficienta pentru protejarea ursilor, in beneficiul oamenilor si al speciei, fara sa cunoasca comportamentul, cifrele exacte si solutiile viabile la problemele existente. De aceea eforturile noastre au in vedere proiecte de cercetare aplicata si colectarea de date concrete, implementarea corespunzatoare a legislatiei, o buna informare si implicarea autoritatilor.

Adopta, simbolic, un urs si contribuie la eforturile WWF de protejare a padurilor si ursilor bruni din Romania. In nordul Romaniei, in Maramures, WWF desfasoara un program de monitorizare a ursilor, tocmai pentru a contribui la o mai buna gestionare a speciei, pentru a proteja localnicii, pentru a crea oportunitati pentru oameni si sansa de supravietuire pentru ursi. Insa si in acest program ne confruntam cu probleme, primul nostru urs monitorizat fiind braconat. WWF are programe pentru oameni si natura , pentru ca intelegem ca protectia naturii este imposibila fara implicarea oamenilor din zonele protejate si lupta pentru un viitor in care oamenii traiesc in armonie cu natura. Insa toate acestea nu ar fi posibile fara ajutorul tau! Fara implicarea ta, nu am fi avut o lege pentru protejarea padurilor virgine si fara donatia ta nu am avea programe de cercetare. Daca vrei sa ajuti oamenii si ursii, daca vrei sa nu mai vezi ursi nevoiti sa iasa din padure dupa hrana, ajuta-ne in munca noastra de cercetare, care va permite cunoasterea si gestionarea eficienta a speciei!

WWF-România Str. Ioan Voda Caragea, nr. 26, Sect 1, Bucure?ti www.wwf.ro www.adoptaunurs.ro office@wwfdcp.ro

Falsificatorule!

Stai, să te dau niţel în gât, Inventivule! Ai scos Ursa Mare din fotografia de mai jos şi ai lăsat numai Ursul Mic. Ai îndreptat un stâlp  sau un copac sau ce-o fi ăla… Ai tăiat maşinile din imagine şi ţi-ai scris cu spray-ul o dedicaţie. De unde ştia strămoş’tu cum o să te cheme?! Ă?… Aud?

                                                                                                                                                  Dactilografa

p.s.: Nu te strădui să găseşti o explicaţie, că nu găseşti! Dezbară-te de prostul obicei de-a răscoli prin pozele mele. Nu-ţi mai născoci rude de neam bun!… Şi, mai ales, nu cumva să te înscrii la doctorat; e sinucidere curată! Eu te iubesc aşa cum eşti.

Tot eu

Ursa Mare şi Ursa Mică

Mi-am aruncat un ochi în vechiul album de poze al Dactilografei. Şi uite ce-am găsit:

Strămoşii mei!…

Mi se pregăteşte ceva

Azi am reuşit, în fine, să-mi fac loc prin mormanul de mărunţişuri absolut inutile care sunt catalogate drept strict necesare şi-mi blochează accesul la oglindă. M-am uitat atent la mine, să văd în ce măsură m-am schimbat, dar uite că sunt cum mă ştiu. Am acelaşi aspect de urs normal, pe care-l aveam şi înainte de a scrie cartea.

Atunci, de ce dracu’ se vorbeşte despre mine ca şi cum aş fi o navetă spaţială sau un submarin?!

Cică am lansare! Aşa scrie aici, pe afiş, mare şi clar…