Într-o lume tristă, gri,
dacă doar noi doi am fi,
lunea s-ar vedea, deodată,
îmbrăcată-n ciocolată,
marţea ar sosi, uşoară,
îmbrăcată-n sorţişoară,
miercurea s-ar costuma
în sclipiri de acadea,
joi ar înflori în tei
joi, exact de ziua ei,
vinerea s-ar alinta
lângă sâmbăta bătrână
care-nchide-o săptămână,
peste cea de-a şaptea zi.
Dacă doar noi doi am fi,
într-o lume nesfâşită…
Andreotti, preaiubită!…
Nono 
„peste cea de-a şaptea zi” – mama ei de gramatică… 😈
În altă ordine de idei: nu-s cam multe dulciuri pentru o săptămînă? 🙄
Of! Am corectat, domnule! Dacă zic că mi-a scăpat cratima printre labe? Mă credeţi? Nu? Atunci vă invit cu drag să-mi citiţi tot blogul, ca să vă convingeţi că nu la gramatică stau cel mai rău.
Şi nu, nu cred că un dulce pe zi e prea mult pentru frumoasa Andreotti! 🙂
A scăpat, s-a corectat, totul e perfect acum pentru viitorii cititori – asta era şi ideea. 😉
Draga de Andruşka cea frumoasă, deşteaptă, talentată etc. merită cu siguranţă tot ce e mai bun, dar marea grijă a noastră, a celor ce-o iubim, e să dozăm toate bunătăţile oferite astfel încît să-şi păstreze silueta, căci ştim prea bine cu ce e pavat drumul acela despre care cînta odinioară Chris Rea. 😎
Un weekend plăcut şi – dacă se poate – fără ‘domnie’ înspre partea mea, căci de aceea nu am trebuinţă! 😉
P.S. Mihai dragă, nu te-ai întîmplat vreodată pe la vreo trimitere de-a mea? Uite, o fac aici, cu voia gazdei:
Gîlceava înţeleptului cu Academia Română
Foarte interesante sînt comentariile, mai interesante decît articolul în sine. 😉
P.P.S. … cumva e… scorţişoară? 😳
– chiar voi studia, ca pare scris cu suflet si spirit
+ dar parcă simt că nasc deja un articol-replică: să zică fiecare câte reguli idioate, impus chiar prin legi, suntem nevoiţi să respectăm şi chiar respectăm de bună voie, de cele mai multe ori? Asta cu î-ul e piece of cake…
Dragoş, (pot să vă zic aşa?)
recunoaşteţi că nici dumneavoastră n-aţi văzut „c”-ul lipsă din scorţişoară, la prima citire! În schimb, a citit Dacti comentariile, s-a înfuriat, mi-a tras un perdaf de numa’-numa’ şi acum sunt pedepsit. Vă bucuraţi? Presupun că nu!
Am citit şi eu articolul unde-l trimiteţi pe Mihai. Are un singur păcat: e prea lung! Eu am 40 de centimetri, articolul ăsta se uită de sus în jos la mine! În rest, cred că l-am înţeles şi, în parte, am fost de acord cu autorul. Dar nu m-aş mai întoarce la scrierea cu „î” din „i”, decât dacă Dacti m-ar pune la colţ, pe coji de nucă, în genunchi, o săptămână. Lucru imposibil, fiindcă Dacti e o foarte proastă gospodină, n-are nuci, funii de usturoi, bucheţele de leuştean uscat prin bucătărie. Poate nici aşa, pedepsit, nu m-aş întoarce, fiindcă m-am născut pe când se scria DEJA cu „î” din „a”.
Un uichend plăcut şi dumneavoastră, Dragoş!
Observaţi că evit „domneala”, cu succes! 🙂
Pentru toată lumea sînt simplu ‘Dragoş’, nici mai mult nici mai puţin; ce altceva înseamnă nickname-ul meu, de altfel, pronunţat în engleză… 😉
Recunosc spăşit, acel C lipsă mi-a scăpat la prima citire, aşa cum îmi scapă multe altele şi în propriile texte şi comentarii. E lucru ştiut, acea „imperfecţiune” a creierului uman care rectifică în mod automat micile erori de scriere în textele proprii, pe cînd unui cititor din afară îi sar în ochi imediat. Dar iată, nu toate. „Errare humanum est” funcţionează both ways. Atîta vreme cît ne ajutăm simplu, toate-s în regulă, gîndesc.
Îmi pare rău de pedeapsa aplicată de Dacti (într-o zi voi afla cine este persoana, căci încă nu sînt familiarizat cu atmosfera), poate că întîmplător terminase de călcat teancul de rufe şi-i rămăsese o doză de perdaf nefolosită. 😛 Îmi permit s-o rog să ne ierte nouă greşelile aşa cum şi noi le iertăm greşiţilor noştri. 😎
În ce priveşte î versus â eu nu am la ce mă întoarce, povăţuit fiind direct de către tovarăşa – în acele vremuri – învăţătoare de a scrie întotdeauna cu î, în afară de cuvintele ce conţin rădăcina ‘român’, lucru pe care l-am făcut timp de aproape 42 de atunci de atunci încoace. Şi totul era atît de simplu…
Mulţumesc şi eu pentru urare! 🙂
Iată, neatenţia:
[…] 42 de ani de atunci […]
Aşa-mi trebuie! 😳
Nu, nu e prea mult!! Ar fi ca și cum aș trăi cu Nono, noi doi, singuri, într-o căsuță de turtă dulce! Prea frumos ca să fie adevărat!
Dragoș, promite-mi că-l citești pe Nono de-acum înainte!! Ai să vezi cât de drag o să-ți fie de el! Ai să înțelegi cine este Dacti, cine este Nono și poate într-o zi, ai să înțelegi și de ce îl iubesc și el mă iubește!
Pentru tine fac orice, inimioară! 😳 Num-oleacă, să-mi bag minţile – puţinele rămase, bietele – în căpşoru’ aista chinuit. 😉
Huguleţ! 🙂
Tot timpul din lume îl ai! 😉
Sau mai repede el mă are pe mine… pe noi toţi. 😉
Mi-ar plăcea dacă aş găsi un sidebar aici cu un calendar, ceva, s-o pot lua de la începuturi, atunci cînd mă voi simţi „limpede”.
Iote! Nu pot! Nu pot să tac din scris! DragWash&Go!
1. Dacă tot a-i corectat ”ce-a”-ul lui Nono, pute-ai măcar să apreciezi acuratețea lui ”într-o”. De două ori scris corect în acel-aș text!
2. Și dacă lui Nono ea alunecat deștu pe tastatură spre cratimă, din oboseală? Din neglijență.
3. S-au dacă nea testat la toți spiritul de inervație?…
4. Dar mata, Drago, e frumos a scrie ”săptămînă”, eludând regula plasării lui ”â” din ”a” în interiorul cuvintelor? ”Fuck the rules, fuck the rules”, dar m-ai facem și pauze…
5. Și m-ai iartăi omului ”ce-a”-ul eronat. nu vezi cât e de îndrăgostit??…
Nono! Lasă greșala așa! Fi supus greșeli, că altfel ce păcate să ne m-ai ierte Ăl de Sus?…
Uite: eu îți dau votul meu în alb! Pentru viitoarele tale prestații online!
Deși sunt un dușman feroce a-l erorilor gramaticale, pre-cum se vede…
@ Comicultural
Scrierea asta cu i din a este un cretinism al unor tovarasi din Academia Romana, fara niciun fundament stiintific, un hei-rup stupid menit sa demonstreze cum ne scuturam noi de trecutul comunist. Cine e dispus sa se conformeze, n-are decit. Cine nu, la fel. Dar a critica pe cineva ca nu respecta o regula absurda, e o modalitate de a ne da importanta. Cit despre greseala lui Nono, se vede ca n-ai iubit niciodata!
Așa-așa!
Care e treaba cu ”a ne da importanță”, că eu cu creieru-s praf de stele?!..
Pe la școala de pamflete s-a trecut vreodată sau s-a absentat pe motive de disidență intelectualistă?
Pamfletul e o chestie care, dacă nu-și dă puțină importanță, nu prea sună a pamflet. Riscă să devină o litanie inodoră, insipidă și hărăzită uitării din secunda 2!
Nu! Nu mă consider un pamfletar. Doar am făcut pe pamfletarul! Până la urmă, invidiez ”curajul” lui Dragoș, e un gest de prieten, nu de critic constipat! Am făcut și eu de câteva ori treaba asta pe anumite bloguri, dar mai voalat decât el…
Iar la faza cu î și â, prefer să rămân în nuanțele pamfletare exersate mai sus…
DAR: LA CAPITOLUL ”IUBIRE”, M-AI AVUT! Definitiv și ireproșabil!…
(pariez că noi putem fi prieteni, dar mai tre să ies din starea asta polemic-infantilă… apoi vei găsi în mine un prieten la nevoie… mai trebuie doar sondată nevoia!)
N-am putut s-o las aşa! Dacă o vede Dacti, iar îmi dă interzis la tastatură cel puţin o lună.
Și tu, Mihai, și Dragoș, știți că nu într-o simplă eroare rezidă conținutul, caracterul și ideea.
Cu toate circumstanțele atenuante acordate lui Nono, crede-mă că merită mai mult de-o lectură-n diagonală, rămânând cu ochii pironiți într-o greșeală, marcând-o satiric și polemizând în  și Î, fără nicio altă referire la postare în sine :))
Nu se poate!
Augustin, să nu-mi spui că ăsta e blogul tău: http://augustinradescu.blogspot.ro/ !
Ia uite cui îi povesteam eu despre pamflet! Păi uite ce scrie la tine:: ”Viata noastra a devenit, fara sa bagam de seama, un pamflet. Ca si acest blog! ”.
Deci, io îi vindeam săgeți erotice lui Cupidon!…
Sau pamfletul o fi un gen, iar noi doi om fi două specii încă necompatibilizate ale aceluiași gen?…
Mai studiez. Dar sigur ajungem noi la consens.
Până la urmă, chi sem, seo tachină. Asta în franceza vorbită…
Sint gata sa plec de la ideea ca n-am decelat eu pamfletul unde era si l-am vazut unde nu. Daca le faci si tu asa subtile …
Apreciez insa ca m-ai luat pe frantuzeste, limba pe care o aud la perfectie! (Si nu doar p-asta)
Pingback: Mânz, dârz, barjă, marjă… | Gara pentru noi
Nu știu cum dumnezeu am ajus așa târziu la tine, Nono! 😦
Ba mai mult, uite și tu câtă iubire și câte delicatese mă așteptau aici și nu numai că nu am ajuns la tine dar văd că băieții aceștia au încercat să-mi ia cireașa de pe tort!!
Nu e cazul să te superi pe ei!
Știi ce e cel mai important? Că eu te iubesc mult, că eu și alții care te cunosc și te citesc știu că au fost greșeli de lăbuță-n taste și că, împreună cu Dacti, nu ați fi scris o carte fabuloasă dacă…
Vino să te iau în brațe și să ne hlizim puțin, ursulețul meu iubit! 🙂 Știu că mă iubești și îți mulțumesc pentru calendarul acesta dulcios de zile-nșirate, care nu-mi ridică doar glicemia ci și tensiunea de emoție și drag!
Dacă doar noi am fi…am fi fericiți, Nono! :*
Te salut, Andreotti! Dă-mi un semn dacă individul devine prea pisălog şi băgăcios în viaţa ta. 🙂
Oricum, ieri a fost pedepsit. N-a avut acces decât la creion şi carneţel. Tastatură, pa!
Noooooooo!!! Niciodată!
De ce l-ai pedepsit? 😦 Te rog, lasă-l, e așa de dulce și mi-i drag de el de mor! Și de tine!
Am nevoie de voi!
Azi e luni, așa că mă duc să dau iama prin limbile de pisică, de ciocolată! 😀
Le-aş muia în frişcă! 🙂