E 17:30, ora ţării noastre. În ţara lui Marlowe e altă oră. Dar nici că-mi pasă. Probabil e dimineaţă. Indiferent cât e ceasul în ţara mea, în ţara lui Marlowe e exact ora la care n-ar fi trebuit să îl deranjez.
Îl sun, totuşi. Răspunde o voce zglobie de secretară:
– Mister Mannix office!
Fir-ar!… Am greşit numărul. Formez iar. Corect. Vocea secretarei pare ostenită. Întreb politicos:
– Biroul domnului Marlowe?
– Mda, zice vocea.
– Sunteţi secretara lui?
– Nu, zice vocea, dar sunt pe cale să devin.
– Pot vorbi cu domnul Marlowe?
– Stai să vedem!… Iubi, te caută un ciudat, o aud zicându-i lui Marlowe. Apoi repetă, în neştire, „iubi-iubiii-iuuu-biiii!” de mai multe ori.
În receptor se aude o tuse cumplită, ţăcănitul unei brichete şi, în sfârşit, vocea partenerului nostru:
– Zi, fiule!…
– Sunt eu, Nono, asociatul de la dumneavoastră şi fiii!
– Bănuiam! Care-i baiul?
Mă încordez tot:
– Phil, eşti cu Văduva în birou?
– În pat, ca să simplificăm lucrurile. Ce arde?
– Nu arde! Se dizolvă.
– Cine?
– Sarea. Sarea turnată în căptuşeală s-a dizolvat în apa din cadă… Ăla care se dusese la ocean era fra’su… Geamăn. Ştii cartea aia, a lui Japrisot – The Lady in the Car with the Glasses and a Gun?
Răspuns:
– NU!
– Deci, reiau eu, nu mortul nostru s-a scăldat în Ocean până s-a înecat, ci frati-su i-a ţinut locu’!
– Auzi?
– Da, şoptesc eu, cu inima cât un purice.
– Vrei să zici că pe femeiuşca asta perfectă a dus-o capul la aşa ceva?
-Da, zic, şi ar fi bine să sunaţi la nainuanuan, să vină cineva acreditat, să-i pună cătuşele.
Marlowe râde.
Îl aud cum râde amuzat. Apoi îl aud zicând:
– Păi, are cătuşe. Cu blăniţă roz.
Se aude un „ţac”. Un „clac”. Un ceva are mă îndreptăţeşte să cred că Marlowe a întrerupt convorbirea. Şi, simultan, câteva ah-uri şi oh-uri care n-au niciun amestec în economia poveştii.
Nono 
“iubiiii” ? 🙂
Asta m-a mirat şi pe mine. Că pe domnul Marlowe îl cheamă Philip. Şi oricum ai da-o, n-ajungi la „iubi”. Da’ aşa am auzit io. Poate-l striga Yuri? Să fie Marlowe agent sub acoperire?! Theo, cu cine ne-am asociat noi???!!!! 🙂 🙂 🙂
Si eu am sunat sunat pe unu.
Pe Armand Assante. Era sa lase si el vaduva o nevasta da’ avut inspiratie omorandu-l pe unul …care era decedat ma demult.
Oricum, tipu’ a fost teapan.
Teapan de mort.
Si nici frate-sau nu mierlise.
La voi e totul bine.
Mai ales cand vaduva e cu iubi.
Si cu bricheta.
Ce mai tura-vura, asta-i scula, nu gluma!
Eu vorbesc serios, domnule!
Si eu.
Vezi de vezi Consequence cu mortu deja decedat.
Dragul meu prieten şi partener, am urmărit convorbirea voastră întercontinentală.
Dar, să moară mortu, tu-mi creezi doar probleme, parcă nu ne-am fi înţeles doar să le rezolvăm?!
Cum ai vorbit cu Phil peste ocean, nu cumva convorbirea a avut loc pe sub ocean?
Ştii că sunt atent la detalii, aşa că fii atent aicea la mine:
crezi că lu’ Dacti i-au trecut bâzdâcii?
Pentru că m-am gândit să-i facem o surpriză. Sunt sigur că tu vei fi de acord cu ea, numai să evităm s-o surprindem pe Dacti într-o pasă proastă, ca să nu ne dea cu surpriza-n cap.
Ştii de ce nu m-am băgat să comentez ce am înţeles eu din discuţia ta cu secretara lu’ iubi, şi apoi chiar cu el, Marlowe, tăticul nostru în persoană?
Cred că Dacti’ seamănă cu… dar am vrut să spun altceva.
Cred că ai observat că în investigaţiile noastre un cuvânt greu de spus îl are şi Neveu.
Nu crezi că e unul din cei care ne duc pe piste false, sau poate că vrea să se asocieze cu noi?! Căci se pare că e dincolo de ocean, la faţa locului, cum ar veni vorba. Tu ce zici? 🙂
Categoric, NU!
Eu n-am expertiza voastra.
Si-apoi nici nu pricep ce vreti sa faceti….
Parcă tu ai pricepe, sau te-ai şi pricepe la ceva, aşa pretenţii ai şi aşa dai de înţeles, Neveule01! De fapt, n-ar trebui să mă mir, căci d’aia-ţi spui 01 şi nu Neveu007! 🙂
Asa o fi daca zice unul ca tine care deja le stie pe toate:))
Sigur ca tre’ sa stii si de ce nu mai trece aproape nimeni pe aici din cei care treceau.
Sa-mi zici si mie, negrutule ca nu ma dau in laturi de la a invata ceva nou numa’ ca pe-aici nu vad nica….
PS
01 era unul din numerele disponibile ca pe cele mari le-au luat detectivii.
Pentru mine important este ca sunt NV.
Adiva NeVopsit.
sau
What you’ve seen it’s what you’ve got, dear:)
Neveule 01-007
Nu cred că doar ceea ce văd pot avea.
Cred că pot avea ceea ce-mi doresc, atâta, cât mă poate duce imaginaţia.
Acesta e un necaz mare, care poate lipsi la cei ca tine, care-l n-au.
Mie mi-a rămas doar imaginaţia.
Care e nimic, dar cu acest nimic, pot face orice-mi place.
Şi nu mi-e teamă, căci nu mă gândesc decât la a face bine şi frumos.
Ar trebui să te gândeşti la o colaborare cu Baghi&Nono, căci m-ai făcut să mă gândesc la asta.
Stai liniştit, cu Dacti, nu ne-am văzut, nu ne-am cunoscut, nu ne-am telefonat, nu am vorbit absolut pe nicio reţea, nu ne-am dat emailuri… poate mai puţin azi, că e ziua ei! 🙂
,,Noi, Baghi şi Nono, de ziua ta, secretara noastră cu bâzdâci, frumoasă ca iubi lu’ tăticu’ Marlowe, inteligentă ca Mata Hari, gospodină ca nevasta lu’ Colombo, veselă ca Rona Hartner şi… mai adaugă şi tu ceva aici, care să meargă la target, să nu se prindă că doar eu contribui la surpriză, noi, cei doi detectivi, fii ai lui Phil, şi parteneri, aşişderea, nu-ţi vom spune lucruri pe care le-ai mai auzit.
Adică, n-o să auzi de la noi lucruri de gen norocul să te aştepte la fiecare colţ, fericirea să te însoţească la fiecare pas, dragostea să-ţi fie în permanenţă la îndemână, soarele să-ţi încălzească zilele, visele să devină realitate, tot binele din lume, noroc cu carul şi să ajungi în topul celor de la Capitalul şi aşa mai departe.
Noi doi vrem doar să-ţi spunem că o să te suportăm şi atunci când vei avea bâzdâci, dar preferăm să n-ai, că o să ne străduim să rezolvăm cât mai multe cazuri dificile, că o să fim cuminţi, că vom încerca să rămânem prieteni cât mai mult timp, că vom fi veseli şi mai ales aşa cum îţi închipui şi-ţi doreşti tu să fim.
Toate astea le facem pentru tine şi în amintirea lui Nono.
La mulţi ani, năşică Renata!
Baghi&Ifim
Nono, bejaliule mic si suparacios care imi arunca zambete fortate,
Sa-i zici La Multi Ani stapanei si sa-i mai zici ca-i urez sa-ti lase lantu’ mai scurt si gura mai zloboda ca m-am saturat sa te aud mormaind in barba chestii pe care nu le pricepe nimeni.
Sa ma fac si eu ca inteleg ce spui in prima poveste cu mortu’ din apa si cu cusaturile????
M-as simti mai ridicol decat sunt. Ia du-te inapoi si arata un indiciu, arata ceva de care se poate omu lua ca sa participe la jucarie?
Imaginatia lipseste cerlor ca mine?
Asta e dovada cea mai clara ca ma cunosti DELOC:)))
Traiesc (pe bani!!!!) din imaginatia mea care nu-i de lepadata si din ceva creativitate pe ici si pe colo, lucruri pe care cred ca si tu le ai. Eu te cred pentru ca ai scris ceva, chit ca te-ai folosit de manutele si testatura Renatei.
Sa ma las de situ tau? Daca asta doresti, zi-mi pe sleau, nu trebuie sa faci pe politicosu.
Sa nu uiti si sa-i zici, AUZI????????
Si s-o faci sa si priceapa ce zic mai sus ca de la o vreme nu mai este pe aici de loc.
Spun asta pentru ca de multa vreme vorbim amandoi dar ne-ntelegem separat si mi-e greu sa gred ca mai vrea sa comuinice cu altcineva decat ci Phil, morti imaginari si vaduve ccurve si sriminale…..
Nu stiu daca ai mai auzit-o pe asta cu separatul, daca nu, o citesti acu’.
Baghi, culege-ti te rog replica de prin cele date gazdei Nono.
Multam.
Ca doar ganditi la fel.
Ce?
Habar n-am…
Si nici altii nu cred ca au.
Pingback: Luiza Daneliuc » Blog Archive Highlights of the week