Toamnă cu dat bir cu fugiţii

E, aşa se întâmplă întotdeauna când laşi pe careva de încredere să-ţi ţină locul…
Prostia mea! Că nu trebuia să mă-ncred în meteorologi. Cum n-ar trebui să ne-ncredem în seismologi, geologi, futurologi şi alţi virusologi de serviciu. Toţi mint. Toţi ăştia cu logi în coadă mint. De ce? Numai ei ştiu! De fapt, cred că e singurul adevăr pe care-l deţin şi se agaţă cu dinţii de el: ăsta, că trebuie să mintă. Ca să nu zică nu ştiu sau habar n-am. Genul de răspuns care i-ar scoate din categoria „-logilor” şi i-ar azvârli cu brutalitate în tagma „oamenilor simpli”. Adică ăia care spun nu ştiu şi n-am idee şi habar n-am, de zeci de ori pe zi, fără să-şi facă probleme că vor fi luaţi de proşti.

Da’ nu asta era ideea. Ideea era că am rugat-o pe Dacti să se ocupe de blog, pentru că fuseseră trei nopţi consecutive cu temperaturi sub zece grade  şi am crezut că pot intra legal în C.O., care la noi se cheamă de hibernare şi ea a zis: „Da, fireşte, vezi-ţi de treabă, visează, distrează-te, relaxează-te, dormi!”…  şi n-a făcut nimic altceva decât să-şi vadă de treburile ei şi să-i ameninţe pe ăia din comitetul de bloc că, dacă nu dau drumul robinetului de căldură măcar noaptea, văd ei pe dracu’!

Şi-acum e plăcut, sunt doojdoo de grade în casă, şi m-am înviorat, am scos nasul pe fereastră – şaişpe grade cu plus, şi trebuie să mă întorc la blogul meu.
L-am deschis, am rupt pânzele pe care le ţesuseră păianjenii cât s-a ocupat ea în locul meu şi, la bloguri pe care le urmăresc, am găsit o poză minunată cu o frunză ruginie.
Stăpâna blogului nu scrisese nimic. Lăsase doar frunza aia să vorbească de la sine, adică băi, e bine, e frumos, e toamnă-n cartier, nu ştiu când vine marele cutremur, dar mă mulţumesc să vă las o frunză-n geam, ne citim mâine-poimâine, dac-o fi ceva de zis.

E o frunză atât de frumoasă, că nici soarele  n-a avut curaj să se bage prea mult în seamă cu ea – în definitiv ar fi putut s-o orbească, să-i ia culorile, să spele cu ele pe jos, dar a lăsat-o în pace. O frunză, acolo, ca în fiecare toamnă, ca în fiecare an, indiferent ce mint seismologii, geologii, futurologii… „Uite o frunză ca lumea. Ia s-o las, să-şi vadă de treabă!” Aşa cred c-a zi soarele  şi şi-a văzut şi el de treaba lui.

171_morningleaf_1680x10501[1]

Anunțuri

5 gânduri despre „Toamnă cu dat bir cu fugiţii

  1. Esti insuportabila. De o indolenta si puturosenie cum rar mi-a fost dat sa vad.Te-am asteptat sa-ti spui parerea despre Rosia Montana, despre gazele de sist, despre legea sanatatii si in general despre tot ce se intampla in tara. Tie frica de ceva, Renata ? Vorbeste, femeie !

    • În timpul puturoşeniei şi-al indolenţei, scriu, Zâzanie! E un timp mic. În RESTUL timpului sunt la prăvălie. Unde ştii şi tu cum e – pe timp de criză, oamenii bolnavi preferă să moară sătui. Fac cozi la multiplele case de la Mega Image…
      Vrei despre Roşia Montană? O să-l pun pe NONO să scrie. Eu credeam că, farmacistă ce eşti, deja ştii că toţi compuşii cianuraţi sunt otrăvitori, începând cu coloranţii. Să mă scuze ăia care sunt sensibili la cacofonii!…
      Roşia Montană e o minimizerie politică, grefată pe o urlătoare mizerie chimică. Cianurile se EVAPORĂ la peste 26 grade Celsius. Îm atmosferă. O fi Lacul de Cianuri acoperit? N-a zis nimeni că ar fi… Adică, până să otrăvim fântâmile, ca pe vremea lu’ bunică-tu, Ştefan cel Mare, să otrăvim aerul. Ei, pe bani, fireşte, că nu pe gratis!
      Mai vrei?
      Aproape că nu ştiu cum să mă fac mai înţeleasă de-atât. Prietena ta, de când ne duşmăneam sincer, Renata.

  2. Daca scrii , e de bine…
    Ultima carte pe care am citit-o e cea semnata de tine.
    Nu mai citesc.
    Nu ma mai uit la filme.
    Invat sa urasc.

    • Doamnă Zuzu,
      M-aţi făcut fericit! Dacă ultima carte citită e aia de mine. Pe urmă m-am întristat: cititul e cea mai bună fugă. Cel mai bun… – cum îi zice Dacti? – ANXIAR. Şi filmele cu multe crime şi împuşcături sunt bune. Cu cât sunt mai proaste, cu atât sunt mai bune. 🙂
      Nu trebuie să vă obosiţi cu învăţatul urii. E ceva trist şi păgubos. Dacti îmi dă ghionturi, să vă întreb UNDE E RÂSUL dv. IRONIC, MICILE RĂUTĂCISME SCLIPITOARE din ACADEMIATĂCUTĂ? (Poate exista o academie tăcută?!)
      În fine! Dacti speră să citiţi şi cartea ei următoare şi apoi să reveniţi la citit ca la cel mai bun duhovnic. (Sper că „duhovnic” e ceva bun!)
      P.S.: Cred că Dacti vă iubeşte. Mult. Pentru că sunteţi „sarea-n bucate”, „cianura pentru un surâs” şi piciorul în fund care înseamnă un pas înainte.
      Dacă-mi scrieţi ceva rău, absolut Zâzănesc, o să vă citesc cu mare bucurie. Dacti mai zice: „Salutări Măriei Sale, Împăratul ! Ăla care are 4X4. Şi vă suportă. (Dacă asta e ceva nasol, nu luaţi în seamă! Dacti e oribilă, câteodată.)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s