D-aia tăcea ea, mititica, ori de câte ori o-ntrebam „Ce mai faci, ce mai zici, cum o mai duci?”!
Da’ nu-mi pare rău, nu-s invidios, mă bucur pentru ea. Dacă un urs e capabil să scrie o carte, ea, Dacti, de ce n-ar putea?
Acum numărul scriitorilor din casă a crescut cu 100%. Nu că e tare? Doi scriitori în 56mp.
Îi aşteptăm cu drag la lansare pe toţi cei care o iubesc pe Dacti, precum şi pe cei n-o înghit şi au de gând s-o fluiere.
p.s. Trag nădejde că proasta mă ia şi pe mine la eveniment…
Nono 
FELICITARI
Mulţumesc mult! Ţineţi-i pumnii Dactilografei!
Felicitări, nășică!
Tare aș mai fi vrut să particip și eu la eveniment, dar nu știu dacă acest lucru este permis motanilor! 🙂
Oricum, te asigur că eu sunt unul dintre cei care te iubesc!
Ce e, amice, nu te mai bagi în seamă cu mine? 🙂 🙂
Discuţi direct cu năşică-ta?
Sigur că ai voie la târg! Din moment ce e permis accesul celor cu numai două picioare, nu văd de ce ăştia, ca noi, mai dotaţi, n-ar putea intra?
Nono, prietene, iartă-mă…
Ştiu cum e cu subordonarea, dar m-am luat şi eu dus de lansare! 🙂
Din enuntul „Îi aşteptăm cu drag la lansare pe toţi cei …, precum şi pe cei …”, rezulta cumva ca prezenta / absenta acolo se poate constitui intr-un autodenunt? Nu ca ti-as cere sa dai din casa, dar o parere ai putea sa-ti dai. Asa, de plus …
Nu, nu, domnule Augustin! Am folosit o exprimare cam nefericită. Voiam să zic – cât mai multă lume. Ăsta era sensul.
Acum inteleg, ciufulitule, de asta tacea Dacti precum mortu-n papusoi…Era ocupata cu dactilografiatu’….
Bravo ei, sper sa-i iasa pasienta!
Pup-o din partea mea. Pe obraz.
Si spune-i ca si io ii tin pumnii stransi
Mulţumim amândoi!
Pingback: Neliniştitu' » Post Topic » Toamna se numără lansările