Anunțul

Dacti a primit pe mail, de la colegiul național al farmaciștilor, un manifest în care acest organism sublim – despre care nu poți zice că „lipsește cu desăvârșire” , fiindcă percepe taxe și cotizații mai ceva ca fiscul și ca partidele – își exprimă crunta dezaprobare față de campania de publicitate deșănțată pe care o fac lanțurile de farmacii.

Zice scrisoarea: „Colegiul Farmaciștilor din România este profund îngrijorat de amploarea pe care au luat-o în ultima vreme reclamele ascunse la medicamente, precum și publicitatea înșelătoare și comparativă făcută de unele farmacii.”

Mai jos: „ multe farmacii își fac reclamă cu conținut neadevărat, incorect și înșelător, făcându-se astfel vinovate de publicitate înselătoare și comparativă. Poziționarea unor farmacii ca fiind standarde sau etalon pentru celelalte(” o farmacie cum toate ar trebui să fie ”!) încalcă flagrant  legislația în vigoare.” 

Și: „reclamele prin care se promovează „reduceri substanțiale la medicamente” nu fac decât să încurajeze automedicația, cu risc maxim pentru sănătatea pacienților”.

Apoi muștruluiala continuă, din ce în ce mai încruntată. În final, cum ar fi de presupus, ar trebui să apară niscai măsuri luate de prea-cinstitul Colegiu. Ce să vezi? Toată acțiunea se termină cu o miorlăială firavă: „ Facem apel la toți farmaciștii cu drept de liberă practică din România, membri ai Colegiului Farmaciștilor din Romania, să nu încurajeze auto-medicația și să desfășoare un act farmaceutic conform regulilor profesionale și deontologice.” și cu o mare idioțenie, de-a dreptul ipocrită: ”În același timp, consiliem pacienții să nu se lase amăgiți de aceste reclame și îi încurajăm să se adreseze medicului pentru orice simptome care ar putea reprezenta un semnal privind alterarea  starii lor  de sănătate.

Păi, până și eu, un urs, știu că textul ăsta a fost trimis numai farmaciștilor. Ce treabă are cu pacienții? Se referă, poate, la momentul în care farmaciștii sunt răciți, au o colică biliară, o migrenă, o entorsă și devin ei înșiși pacienți?

Rău a enervat-o pe Dacti „manifestul” cu pricina!
Bun. O să mă-ntrebați ce-mi pasă mie, că eu nu sunt farmacist, sunt urs, cartea mea s-a vândut binișor fără reclamă voalată, înșelătoare sau oricum ar fi putut să fie ea, fiindcă mie nu mi-a făcut nimeni reclamă.
Uite că-mi pasă! Că Dacti zicea că, dacă e timp frumos sâmbătă și duminică, mergem la munte. Și bestiile astea de la meteo, care par să fie mână-n mână cu colegiul farmaciștilor, zic că o să fie urât.

Anunțuri

Ză dei after…

… care se traduce, în limba română, prin The day After şi, ca să ducem traducerea până la capăt – A Doua Zi de Crăciun.

A doua zi de Crăciun nu se întâmplă nimic.
Se termină ţigările.
Dacti se duce la chioşc. Chioşcul e un magazin cât o bucătărie (partea funcţională) de vilă, plasat sub o viloacă. Dacti zice viloacă tuturor caselor care, deşi au teren suficient, îşi plasează dormitoarele la etaj, ca să se vadă din depărtare ce bine o duc proprietarii lor.
Cumpără ţigări, pâine şi apă.
Vânzătoarea sacrificată în a doua zi de Crăciun poartă o hlamidă roşie, bordisită cu alb. E o femeie mică de statură, grasă, tunsă scurt după stass-ul românesc, care ieri a făcut pe gazda pentru cine ştie ce unchi idioţi şi nepoţi, dar astăzi e la muncă, vinde bere, vin, pâine, cafea, chestii de-astea care se termină când te aştepţi mai puţin.

Dacă n-ar fi pus-o patroana prăvăliei de sub viloacă să arate ca o paiaţă, ar fi arătat exact cum e: o femeie care n-are foarte multe zile libere de sărbători, fiindcă ia unşpe milioane de lei vechi pe lună, bani curaţi, cu contract de muncă, cu dări, taxe şi asigurări plătite,  dar astea sunt amănunte… În a doua zi de Crăciun o supără varicele, ar mai fi dormit un ceas azi-dimineaţă, aşa că-i dă ţigările lui Dacti de parcă le-ar scoate de la congelator, de parcă ar muta munţii din loc, pentru două pachete de ţigări, total  – dooş-şapte de lei. A! Mai e şi apa, şi pâinea… Treiştrei. Ca la doctor.

Dacti merge pe drum şi cântă: dum, dum…

Filme cu succes de cassă

Contabila lui Dacti îi trimite lui Dacti un proces verbal, care începe aşa: „Încheeat în ziua…” şi continuă cu „între X, în calitate de predator şi Y, în calitate de primitor”. Lui Dacti nu-i convine să fie Predator. Chiar dacă suma predată e, conform aceluiaşi proces verbal, în valuare de 150 de lei.

D’ale Prăvăliei: Domnul Noni

Dacti zice că prăvălie e un eufemism pentru prăvălire. Adică ceva care se duce dracului. Cum e pehaşul – logaritmul cu semn schimbat al concentraţiei de ioni hidroniu, tot aşa e prăvălie –  cuvântul cu „r” mâncat care semnifică ducerea de râpă.

N-am zis nimic. În unele momente, e mai bine să n-o contrazici pe Dacti, chiar dacă pare incoerentă. Ea a luat tăcerea mea drept încuviinţare şi mi-a mai dat câteva argumente, ca să mă asigure că are dreptate.

Domnul Noni, de pildă. E un domn care bea o lingură de suc de Noni pe zi, ca să se conserve, ca să rămână în putere  şi valabil pentru fiică-sa, care e într-o ţară străină şi munceşte pe bani grei şi mulţi, fiindcă e expertă în ceva, şi domnul Noni i-a preluat pisicul, pe Cezar, să-l îngrijească în ţara noastră, fiindcă animalul are o problemă de sănătate şi fiica lui, mult prea ocupată în ţara de dincolo, nu făcea faţă şi statutului de expert zi-lumină, şi celui de infirmieră pentru Cezar, un motan cu probleme speciale.

Azi, mama domnului Noni şi bunica fiicei sale –  experta bine cotată într-o ţară civilizată -, are 18 zile de când a căzut la pat şi nu mănâncă, doar bea apă, şi domnul Noni o vizitează de şase ori pe zi,ca să-i schimbe scutecele şi să-i dea apă, şi o întreba pe Dacti cât poate trăi un om fără hrană. Şi Dacti nu i-a spus adevărul, fiindcă n-a îndrăznit. Acum, Domnul Noni, de banii pe care-i dădea pe sucul fără conservanţi, cumpără scutece. Şi Dacti va răsufla uşurată când nu va mai fi nevoie de scutece, iar domnul Noni îşi va relua cura de suc absolut natural şi binefăcător, fiindcă omul arată rău,  a slăbit, a uitat să zâmbească şi, pentru Dacti e foarte clar că, în economia acestei poveşti nefericite, fiica de succes a domnului Noni trebuie ţinută departe de „plictiselile” vieţii de-aici, cu orice preţ. Sigur că, dacă domnul Noni i-ar fi spus cu ce se confruntă, ea i-ar fi trimis treizeci de euro pe lună, cât costă sucul de Noni, pe lună. Dar nu i-a spus! Ca să nu-i perturbe viaţa, şi aşa perturbată de o funcţie excelent de bine plătită, pentru care domnul Noni e atât de mândru, încât pare că ar plăti-o el.

N.B.: NONI e o plantă asiatică, sacră pentru indieni, vândută bine în Europa şi America, sub formă de suc. NONI face atât de mult bine  organismului uman, încât e mai simplu să vezi unde nu acţionează. Nu acţionează în relaţia părinţi-copii. Nu pune „r”-ul în prăvălii. În rest, e dumnezeiască.

Dacti zice că are zile în care s-ar face dactilografă. Pe orice salariu.